Am lipsit o săptămână cât un an, știu. Ne-am auzit ultima dată la 28 de ani, înainte să împlinesc 29 și să fac, într-o duminică, aceste clătite cu cocos. S-o fi schimbat viața de la aceste clătite sau doar am lipsit eu din prea puțin timp liber rămas după ședințele zilnice de fizioterapie și kinetoterapie, cine mai stă să numere?
Ideea e că am profitat de duminica asta ca să ne relaxăm cât de cât și n-avea cum altfel să înceapă decât cu un mic dejun din ăla ce clar îl practici doar la sfârșitul de săptămână. Din astfel de duminici au pornit și celelalte rețete ale mele de clătite cu ovăz, clătite cu banane și spanac, clătite cu beurre noisette sau clătite cu banane.
Voiam de mult să încerc clătitele astea din cocos și cu cocos. Le-am făcut fără pic de zahăr, dar au ieșit atât de gustoase și aromate încât zahărul era ultimul lucru pe care-l mai căutam în ele. PS intermediar: dacă nu-ți place gustul de cocos, n-are rost nici măcar să te-apuci să le faci. Sunt as coconuty as it can get.
Eu am folosit cam așa:
- 6 ouă, albușurile și gălbenușurile separate
- 65 grame făină de cocos
- 120 ml lapte
- 2 linguri de ulei de cocos, topit încât să-mi fie în stare lichidă
- 1/4 linguriță de sare
- 1 linguriță de praf de copt
Ca să obțin niște clătite pufoase și aerate, am început cu albușurile pe care le-am bătut bine de tot la mixer până când semănau cu o bezea gata de dat la cuptor.
Separat, am bătut gălbenușurile și le-am adăugat lor laptele și uleiul de cocos. Am adăugat apoi făina de cocos și-am amestecat bine de tot, cât să scap de cele mai multe cocoloașe de care făcusem rost la prima răsturnare de făină în castron. Am adăugat la final sarea și praful de copt.
Amestecul de gălbenușuri l-am adăugat apoi peste albușurile bătute, încorporându-le ușor cât să pierd cât mai puțin aer din cel pe care l-am obținut la mixer. Iar din amestecul ăla am început să prăjesc clătitele: într-o tigaie nonaderentă, pe foc mic, fără pic de ulei sau altceva, câte 2-3 minute pe fiecare parte.
Le-aș fi servit cu miere sau sirop de cocos, lucruri pe care în mod normal le-avem în casă, except not today, așa că ne-am limitat la niște dulceață, câteva afine și câte o ceașcă de cafea cu lapte. Și-am setat tot ce trebuia ca să-nceapă o duminică ca la carte. Pe care am continuat-o apoi cu o carte, also my new obsession: Mr. Mercedes de Stephen King.
♥ ♥ ♥ & coconut hugs,
