Nou episod cu leurdă. Obsesia continuă, mesele cu leurdă continuă și ele. Știu că-n mod original guacamole nu conține usturoi, dar as long as it adds flavour – de ce să nu-l fac cu usturoiu’ ăsta sălbatic și primvăratic?
Așa că am lăsat la copt trei avocado câteva zile și m-am răzbunat miercuri pe ele. Erau perfecte la pipăit și numai bine de coapte la interior, ușor de scos din coajă și ușor de pisat, un vis de-ăla rar.
Așa că am pisat carnea a trei fructe de avocado, am amestecat-o cu o legătură de leurdă tocată mărunt, cu o ceapă roșie tocată și mai mărunt, cu jumătăți de roșii cherry cât cuprinde, cu câteva rondele de jalapeno murați, cu sucul de la jumătate de lămâie, cu puțin pătrunjel și multă sare.
Și-a ieșit un castronaș decent de avocado pe care l-am consumat repejor cu nachos cu brânză. Și, again, a fost subtil aromat de leurdă și n-a deranjat pe nimeni. E aprobat de unul dintre cei mai fițoși non-consumatori de usturoi, so yeah, se mai repetă, promit.
♥ ♥ ♥ & guac for a night in,