Frittata cu spanac, bacon și roșii uscate

Am făcut ieri, în duminica de Florii, primele mele mini frittata. Asta pentru c-aveam timp, pentru c-aveam ouă și pentru că aveam și tot felul de chestii bune și proaspăt cumpărate cu-o zi înainte. Dar, în principiu, am făcut pentru c-am simțit că trebuie să începem să ne obișnuim cu ouăle ca pentru înainte de Paști, pentru c-am simțit că stau iar prost cu fierul și-am nevoie de spanac și pentru că era deja ora 10 și noi nu mâncaserăm nimic.

Au fost primele mele frittata și n-au să fie și ultimele, promisiune din partea cuiva care transformă toate ouăle din casă în omletă franțuzească.

M-am jucat cu ingredientele și-am pus multe care probabil s-au anihilat între ele în gust, dar nici că mai conta ceva când am văzut minunățiile scoase din cuptor. Am scuipat în sân, cât să nu mi se dezumfle rumenele frittate??!!, și-am servit cu poftă.

De ce-ai nevoie ca să faci frittata suficientă pentru doi flămânzi:

• 3 ouă
• puțin unt sărat și puțin ulei de măsline
• 150 ml lapte
• două mâini pline de spanac proaspăt
• două tulpini de ceapă verde
• un cățel de usturoi
• 100 grame roșii uscate
• 200 grame bacon cubulețe
• sare, piper, fulgi de chilli
• verdețuri tocate, opțional – eu am folosit arpagic 

Cum faci aceste frittata ca să saturi ăia doi flămânzi:

Toacă-ți întâi spanacul, ceapa verde, usturoiul și roșiile, să știm c-ai terminat cu pasul ăsta. Încinge o tigaie pe foc și pune la gătit spanacul, ceapa verde și usturoiul cu două linguri de ulei de măsline. Treaba o ții pe foc vreo 4-5 minute, cât se gătește spanacul, iar ceapa se înmoaie nițel.

Separat, într-un castron, am amestecat laptele cu ouăle, dar și puțină sare, piper și fulgi de chilli.

Eu am decis să-mi fac aceste frittata în ramekin-uri pentru că tigaia mea nu merge transferată la cuptor. Așadar, le-am uns pe fiecare cu puțin unt sărat și-am montat în ele frittata mea: amestecul de spanac, roșii uscate, bacon și puțin arpagic tocat. Deasupra am turnat în părți egale amestecul de lapte cu ouă și-apoi am dat vasele la cuptor, la 200 de grade, pentru 20 de minute, până când am văzut că frittata mea avea consistența ce-o doream – un soi de omletă nici prea moale, dar nici prea tare, totuși mai degrabă moale.

Pentru o frittata mai moale, 15 minute sunt suficiente, iar pentru cei ce vor ca oul să fie bine gătit – 25 de minute sunt sigur necesare. Dar asta va depinde și de vasul în care decizi să dai frittata la cuptor, căci sigur îi ia mai puțin să se gătească într-un vas întins.

Concluzie: Frittata asta e un soi de omletă care durează mai mult s-o faci, dar care are avantajul de-a fi gătită la cuptor și nu prăjită. Exact așa cum am preparat-o și noi – într-o duminică leneșă în care nu te grăbește nimeni, poate doar cățelul ce vrea afară la plimbare.

♥ ♥ ♥