Și pentru c-am lipsit multă vreme, am zis să mă revanșez cu ceva cu mult usturoi. Și mărar, iertare tuturor celor care iubesc pătrunjelul, cimbrul sau busuiocul, mărarul este tot tata lor.
Aici e cina noastă, cină de oameni leneși și pofticioși. Un tzatziki cred că deloc ieșit din obișnuit, doar că ultimul meu sos tzaitziki din ultimii 3-4 ani. Am tăiat doi castraveți organici, să le zic așa căci i-a crescut chiar niște prieteni de-ai mei în grădina lor din Berceni și pot jura pentru asta?, am aruncat peste circa 300 ml de iaurt, un pumn de mărar mărunțit bine și circa 8 căței de usturoi durdulii, căci altfel n-avea rost toată mobilizarea de forțe.
Ia cu pâine, ca să nu-ți fie rău! i-am zis eu, dar nu m-am prezentat cu orișice pâine. M-am dat puțin peste cap cu prezentarea unei baghete cu unt și verdețuri, de asemenea, mărar din abudență! Dar rețeta vine data viitoare.
Kiss and hugs, mirosind mândră a mult usturoi.
