Am făcut un desert ce merge liniștit și la micul-dejun, își spunea Laura mâncând al doilea castron de caise poșate servite alături de înghețată cu vanilie. Doar de s-ar face dimineață odată ca să mai încerc porție și la 7 dimineața, să văd de-i adevărată teoria mea, insista ea molfăind la caisele moi și sorbind înghețata topită amestecată cu sirop.
Nu, acum serios. Am poșat și eu ceva la viața mea, altceva decât ouă, și-a ieșit ceva divin, demn de ceva mai bun decât bucătăria mea mică și albastră. E ceva atât de simplu de făcut încât habar nu ai că o să și iasă ceva prea excepțional la finalul unei operațiuni de maxim 15 minute.
M-am înarmat cu vreo 500 grame de caise, asta după ce le-am lăsat fără sâmburi, două păstăi de vanilie, o mână plină de mușețel uscat, trei linguri de zahăr, puțină esență de portocală și multă înghețată de vanilie. Cam toate astea sunt orientative, eu le-am făcut ochiometric și nu mi-a ieșit nimic cu prisos.
Am făcut întâi și-ntâi siropul. 700 ml apă la fiert. Mușețel. Zahăr. Păstăi de vanilie înjumătățite. Esență de portocale. Și-am preparat practic mult ceai aromat pe care l-am strecurat ulterior, să scap de florile de mușețel. L-am reîntors pe foc și-am pus jumătățile de caise la poșat pentru circa 4-6 minute, cât să se înmoaie binișor.
Pe când mi-erau gătite caisele, le-am scos pe-o farfurie și siropul l-am lăsat la răcit nițel. Și-apoi am trecut la acele două porții de caise servite peste good quality vanilla ice cream și sirop. Și totul a fost bine.
♥ ♥ ♥ & știți cu ce vă-aștept la micul dejun, da?
