N-aș fi eu dacă nu aș reveni la două săptămâni după Paști cu o rețetă rapidă gătită la ceas de sărbătoare. Căci mi s-a năzărit, la final de post, să fac o rețetă trademark de post. N-am făcut fasole bătută, dar am bătut bine o linte. Și mi-am lăsat semnătura asupra ei fierbând și niște costiță afumată. Și-am tras un sos de ceapă atât de bun, dulce și-aromat, de-ăla de merită făcut orișicând pentru a-l doar întinde pe-o felie de pâine proaspătă.
Să vă spun cum a decurs treaba. M-am înarmat întâi cu:
- 300 grame de linte roșie
- patru cepe
- cimbru uscat / proaspăt
- paprika dulce + paprika afumată
- ulei de floarea-soarelui
- o legătură de usturoi verde
- câteva feliuțe de costiță afumată / slăninuță afumată / bacccoooon / orice a prins fum și e awesome
- sare, piper
Și-am făcut cam așa. Lintea am dat-o la fiert în raportul 1 porție linte / 4 porții de apă. În oala cu pricina am pus la fiert și-o ceapă curățată, însă lăsată întreagă, câteva crenguțe de cimbru și afumătura, adăugată pe la jumătatea procesului de fierbere. Pe când s-a gătit lintea, am scos cimbrul și ceapa și-am tras la blender lintea și afumătura, ambele bine fierte și tare ușor de pasat la punctul ăsta.
Și cumva, între timp, am făcut și sosul de ceapă. Trei cepe roșii, tăiate julien, puțin ulei de floarea-soarelui într-o tigaie nonaderentă, multă paprika, condimente și chiar și-o linguriță de zahăr pentru dulceață. Și le-am lăsat să se gătească circa 30 de minute, la foc mediu, până a ieșit o dulceață de ceapă de te lingi pe degete, pe lingură și mai lingi și din tigaie la final, fără să-ți fie rușine să recunoști asta la final.
până și Thomas i-a dat ocheade, iar el e consumator înrăit de porc
Am servit lintea cu sosul de ceapă și pâine proaspătă, încă fierbinte, de la vecinu’ de lângă. O absolută nebunie – asta de la un om căruia nu-i place să folosească adjective pentru a descrie chestii.
♥ ♥ ♥ & mâncare cu ceapă,
