Luna mai vine mereu cu chestii bune-n piață. Sunt deja instalate căpșunile pe la tarabe, apar răzleț cireșele și te-ndrăgostești pe loc și mai sunt și cartofii noi. Mici, rotofei, dulci și atât de ușor de preparat – mereu mă determină să iubesc iar cartofii după o iarnă lungă în care am tot apelat la ei.
Iar eu cartofii noi i-am făcut mai mereu la fel – curățați și spălați bine bine și prăjiți apoi direct în coajă. Însă de curând am încercat o abordare nouă și bine am făcut. I-am fiert nițel, i-am dat la cuptor nițel, i-am acoperit în condimentele ce-mi făceau cu ochiul și-am găsit o nouă garnitură de ronțăit zilele astea – câteodată și o masă întreagă atunci când timp efectiv de preparat prânzul nu mai era.
Cum? Așa. Cu 12-14 cartofi noi, ăi mai mici, mai rotunji. Cu o lingură de paprika afumată. Cu 3-4 linguri de ulei de măsline. Cu o linguriță de usturoi granulat. Cu sare și piper.
Cartofii i-am curățat cu ajutorul unei sârme pentru vase – cât să fiu sigură că am îndepărtat tot nisipul și nu mai primesc plângeri ulterioare – și i-am dat la fiert, în apă clocotită, cu sare, pentru 10 minute. După acele 10 minute, i-am transferat într-un vas termorezistent și i-am tăvălit prin condimente și ulei, apăsând ușor cu o lingură pe fiecare dintre ei cât să mă asigur că se gătesc bine și la interior și intră și din amestecul bun de condimente înăuntru. Cuptorul l-am încins la 180 de grade și mi-am abandonat cartofii acolo pentru vreo 20 de minute, cât să se facă golden brown cu o pojghiță crocantă la exterior plină de arome.
♥ ♥ ♥ & jazz up those new potatoes,