Știm până acum că nu-s vreo pricepută în ale bucătăriei, ci că doar îmi place să mă împiedic cu haz prin ea, că-mi place să folosesc bacon și chilli în exces și că, ei bine, experimentez și învăț continuu. Că sunt un copil al generației 88 care a urmărit multe pe-acasă, prin bucătărie, de la mama predate, dar care a luat-o de la zero practic atunci când a plecat de-acasă și și-a mobilat propria-i bucătărie.
Și n-am să pretind cumva aici că am făcut vreo rețetă originală, că știu exact cum se prepară ceva sau că modul în care eu o fac este singurul mod acceptabil. Doar că am făcut un tiramisu al naibii de bun de Crăciun. Și-l fac de ceva ani, evident, îmbunătățit cu timpul. Și da, nu e deloc fidel gusturilor italienilor, dar eu de ceva vreme îl tot umplu cu prostii delicioase și îngrășătoare de coapse ori căpșuni, afine sau, acum de Crăciun, cu amestec de fructe de pădure.
Și i-a venit momentul să intre-n html. Cu oricâtă cafea ori rom oi folosi eu. Și ca să-ți iasă ca al meu, ai nevoie de:
- 6 ouă, albușurile și gălbenușurile separate
- 750 grame mascarpone
- 8 linguri de zahăr, if you like it sugary
- 50 ml rom / multă esență de rom
- 3-4 căni de cafea
- 3 lingurițe de ness
- vreo două-trei pachete de pișcoturi
- 250 ml smântână pentru frișcă
- cacao pură / ciocolată neagră
- 400 grame fructe de pădure congelate
Eu am făcut mult tiramisu. M-am echipat pentru o armată de oameni dragi. Așa că, disclaimer, mi-au ieșit trei vase de tiramisu din cantitățile de mai sus.
Am bătut într-un prim castron gălbenușurile cu zahărul. 5 minute. Am bătut într-un altul albușurile. Tot cam atât. Într-un altul am bătut și frișca. Vreo 3-4 minute. Decadență în toată regula.
Am combinat cele trei amestecuri, am încorporat ușor și brânza mascarpone la final. Ușor, cu mișcări prin care să nu fac crema să-și piardă pufoșenia. Sau bulele de aer, fie. Am adăugat cândva romul și nessul, desigur.
Mi-am preparat multă cafea la presa franțuzească, am înmiresmat-o și pe ea cu puțin rom, e posibil să fi și servit și o ceșcuță mică din acea cafea, tare posibil. Și-am trecut la asamblat tiramisu. Pișcot, cafea, pișcot în vas, cremă peste pișcot, o mână de fructe de pădure și repeți totul de la pișcot în cafea începând. Ultimul strat m-am asigurat că e unul de cremă. S-avem bază frumușică pentru orice mărunțișuri le scuturi la final – că-i pudră de cacao ori că-i ciocolată rasă. Eu am ales un om de zăpadă de sub brad și l-am sacrificat, spunându-i că-și dă viața pentru binele multora.
E tiramisu, nu-i mare brânză, e doar multă. Și e bun mai oricum l-ai prepara. Și se mănâncă la orice ocazie. Și sigur îl faceți și voi. Dar să-l faceți și la vară când sunt fructele proaspete. Oh, mother of all tiramisus, ce bun e cu căpșuni proaspete și cum se murdărește crema cu efect de marmură de la sucul lor.
♥ ♥ ♥ & mă retrag în gloria niciunui tiramisu așteptându-mă în frigider,
