
Zilele trecute am cumpărat leurdă doar de dragul de-a avea leurdă în casă. Și, side note, am plătit două legături și-am primit trei pentru că vânzătorului i s-a părut că ”domnișoara drăguță merită multă leurdă”. Apoi leurda mea a prins un scop în viață când am văzut pe pagina de Facebook a CookuBau niște tagliatelle cu pesto de leurdă.
După ce-am avut acel moment de cha-ching și i-am dat credit Cristinei pentru ideea splendidă, am trecut la a mă juca și eu cu leurda mea.
premiza
Și-acum, sincer, treaba e simplă și-am mers pe intuiție. Exact cum fac un pesto obișnuit, cu busuioc, așa l-am făcut și pe-ăsta. Am folosit un robot de bucătărie, o singură legătură de leurdă, un pumn plin de muguri de pin, un alt pumn plin de parmezan ras, vreo 50-60 ml ulei de măsline, sare, piper și-n final m-am mai ajutat de doar un singur cățel de usturoi, ca să fiu sigură că it delivers all that kick.
Am fiert două porții de cornetti rigati, paste melcișori, le-am amestecat cu pesto-ul meu, am ajustat sarea, piperul, parmezanul, doh!, și-atât mi-a fost. Mai ușor și mai gustos de-atât nu se poate.
După ce-am terminat eu de mâncat, i-am adăugat și niște șuncă afumată ca să fie pe placul colegului de apartament, dar poți să-ncerci și varianta cu brânză de capră a celor de la CookuBau.
♥ ♥ ♥
De-abia aştept să-mi iasă şi mie leurda în cale. Am poftă s-o amestec cu unt. Da’ normal că şi cu paste e divin. What’s not to like? Paste – gooooood, brânză – goooood, leurda – very goooood.
I am totally feeling you. Eu o să galopez câtă leurdă posibil.
La urma urmei, adevăratul vestitor al primăverii nu e ghiocelul, ci leurda! ^_^