disclaimer: nu știu dacă am scris greșit sau nu numele acestei mâncărici de dovlecel, am verificat ici și colo și asta e cea mai des întâlnită variantă, deci mergem pe mâna ei. idee e că noi, în Banat, îl rostim drept țiușpais. și din păcate, nici ai mei, mari consumatori de treaba asta, n-au idee de cum se scrie, ci doar de cât de repede se consumă.
later edit: după ce-am postat rețeta in the web, am aflat și cum îi zice. ”Ziuspeis”, cuvânt de origine nemțească.
Vorbeam zilele trecute cu mama și ne împărtășeam una alteia meniurile de peste săptămână și ea mi-a zis că face ciuspais. Și brusc am salivat intensiv, am înghițit în sec și am cerut rețeta. Am mâncat felul ăsta de mâncare, porții nenumărate, veri la rând, acasă, la Timișoara. Și l-am reprodus în bucătăria mea albastră și-am simțit că cercul e complet.
De ce ai nevoie:
– doi dovlecei mari
– două cepe medii
– un ardei galben și unul roșu
– 100 ml lapte + 100 ml smântână
– 3 linguri de făină
– sare și piper
– o legătură de mărar tocat
– nițel ulei de floarea-soarelui
Ce e de făcut:
Speli, cureți de coajă și dai pe răzătoare dovleceii. Îi lași la sărat, într-un castron, pentru vreo 15 minute, cât să lase apă. Între timp, cureți și toci ceapa julienne și speli și toci cubulețe ardeii.
Te muți la aragaz unde călești ceapa în ulei. După ce-a devenit translucidă, pui ardeii și îi călești și pe ei 1-2 minute, la foc iute. Apoi adaugi dovlecelul, stors bine de zeamă, și-l lași să se călească câteva minute.
Presari apoi făina, adaugi laptele și smântâna, poți adăuga mai mult din fiecare până îți convine textura și mai lași treaba să se gătească alte 5-10 minute. Condimentezi cu sare și piper și adaugi mărar tocat din plin, merge de minune cu orice mâncare sau aperitiv pe bază de dovlecel.
Poți să-l consumi ca atare, poți să-l combini cu garnitură sau doar cu preparate din carne, treabă foate versatilă gătesc bănățenii ăștia.
Și la final, deși ea n-o să vadă postarea asta a mea, ”mulțumesc, mama!”. Ca să fie out there, în univers.
