Mostre de bun și bine
e clar, mie-mi plac bulinele. și când sunt la spălat toate articolele vestimentare ”îmbulinate”, încerc să compensez pe altă parte. și dacă tot am primit un dotting tools set pentru unghii, adică niște scule mici cu capeții rotunzi, de diferite mărimi, azi l-am pus în acțiune. așa că m-am jucat cu o combinație clasică, navy…
să spunem că nu am mare istorie cu mister boyfriend, cu puțin noroc vom ”împlini” un an jumate de ”iubire nărăvașă” în luna martie, așa că aș putea spune că încă sunt în faza în care vreau să-l impresionez. dar aseară nu mi-a reușit. stăteam la povești, unul din acele momente în care am spus…
14 februarie 2011: prima mea și prima noastră zi într-o redacție, începuturi de presă, ciudățenii, o sală de conferințe, niște birouri la care abia ni s-a făcut loc, n-aveam idee unde e baia sau unde e automatul de suc, dacă exista unul. am intrat mai mulți în transă în ziua aia, am rămas pe parcurs…
kitchiosul ”simbol al primăverii” cu titlul, dar simpaticul ghiocel cu firea, a sosit și-n casa mea. a sosit și-un alt cadou, material, de folos, tare drag mie, dar nu ca cele cinci buchețele pe care mi le-a dărut mister boyfriend aseară, pe la 1 a.m., după tura de seară de la muncă. c-o fi cadou…
probleme de stimă proprie, la un nivel sau altul, la un moment sau altul. știm cu toți ce-i aia, bănuiesc că nu sunt mulți care scapă de autocritică și, în fond, de ce ar vrea s-o facă? e cea mai bună chestie, dar folosită în exces – poate să fie și cea mai rea. dar…
nu sunt o fanatică a Sfântului Valentin, oi fi a ciocolatei și a cadourilor, dar nu a sărbătorii în sine. ciocolata și cadourile sunt așteptate în oricare zi din an, vă dau adresa mea, mă jur. dar dacă tot vreau să-mi dovedesc că am ce scrie și posta pe blog, uite că-am încercat un nou…
când și colo, mă trezesc cu câte un apel diferit de obișnuitele bunicii-mi! totul începe cu ”laaa mulți aaaani!” și se termină cu mine, șocată, că ce? e deja octombrie? dar nu, bunică-mea, om religios, le știe pe toate cele cu roșu și cu negru din calendar, așadar n-are cum să rateze vreo ”Teodora” și…
cu dulcele risc de a fi etichetat ”blog de haleală”, am să transcriu, traduc și foto-documentez al meu stir fry, care nu e stir fry diferit de-al multora, dar e a mea încercarea. a mea pentru că stir fry e în fapt un fel de a găti, chinezesc la origine, și nu o rețetă și…
dacă noaptea sunt producător de sforăituri, la lumina zilei prestez la un site de știri, unde prietenul meu cel mai bun este fluxul. fluxul, afluxul și refluxul intestinal al agențiilor de știri. urmând exemplul Bucătarului Flegmatic, des impresionat de istețimea presupuselor știri, azi am decis că e o zi demnă de făcut mișto: Premierul Canadei…
ultima zi, să-i zic așa, nici azi, nici ieri, undeva la mijloc, doar orele în care am fost trează, a fost intensă, cumva. mi-a rămas un os de pește în gât, un osișor, un osuleț, mic dar ofensiv, care m-a adus în pragul disperării. adică am încercat să-l mut, să-l topesc, să-l tușesc, să-i cânt,…