sunt în situația ingrată de a folosi, over and over, fotografii de pe Internet, pe care să le agăț în panoul viselor și, mai nou, pe blog.
și de ce-aș vrea să evadez, mă rog? pentru că deși sunt în săptămâna liberă, da, am una de-asta la fiecare alte trei săptămâni de job, lucky me, tot vreau să evadez. am să abuzez de verbul ăsta căci e singurul care se apropie ca sens și ca brutalitate de ce-mi lipsește mie.
nu sunt în oraș, nu orașul meu vitreg, sunt în cel natal, Timișoara, dar nu vreau nici aici să fiu. au fost niște ultime luni intense, iarăși, exact așa cum dexul le descrie. și vreau să fug de-aici, vreau să vizitez Santorini căci de mult îl asociez cu ceea ce Paradisul vrea să fie și vreau să mă conving că-mi place și în ființă, nu doar pe Google Images. apoi vreau să-l conving pe boyfriend să lăsăm totul și să stăm acolo, like forever, vânzând săpunuri din ulei de măsline turiștilor și citind, seara, la apus, cărți bune și tot mai puține linkuri. fie ele și bune.
Santorini, te-mbrățișez virtual până data viitoare când voi suspina din nou la ideea de tine. ta-taa, colțișor de lume!
Cand iti doresti atat de mult ceva,e imposibil sa nu se indeplineasca in cele din urma.Santorini este cu adevarat un colt de rai,acest loc fiind si pe lista mea de idealuri turistice.Cine stie?Poate voi fi printre clientii tai la sapun de ulei de masline.