să dăm cărțile pe față: n-am avut șanse, la viața mea, să gust enșpe mii de bucătării, n-am avut ocazia să îmi cumpăr multe condimente și nici nu știu cât de repede se vor ivi astea. dar am auzit de una-alta, sper să gătesc cândva din ele și-uite așa ajungem la hash browns, care multă vreme au fost o enigmă pentru mine.
acum, trei ture de pârlit mai târziu, au rămas tot o enigmă, dar una gustoasă, vere.
recunosc acum că prima tentativă de hash browns a fist cea găzduită de MickeyD, unde pernuțele alea n-aveau habar de ruda lor cu sânge albastru, the real deal of hash browns.
dar prea multă vorbă și prea puțină rețetă: ce-am făcut aici, de fapt?
am curățat și dat de răzătoarea mare 3 cartofi, care însumau cantitativ vreo 2 cartofi mari. am pus apoi pentru 5 minute, în apă rece, totul cartoful ras și l-am lăsat să scape de amidon ca să-l pot face ulterior nice golden brown crispy. am stors apoi toată chestia aia bine-bine de apă, eu am folosit un prosop curat, sinceră-să-fiu, și-am tocat apoi destul de mărunt 2 cepe eșalotă, am pus un albuș de ou, niscaiva făină, Salt&Pepper și-am amestecat tot.
am fugit la tigaie, am încins uleiul vegetal și-am trecut pe fript acest hash browns, al cărui echivalent nu-l găsesc în română, sub formă de chifteluțe, dar plate și subțiri, ca să iasă, repet, crocante și aurii. 
și-am stat și-am prăjit de mi-a venit acru și-amar și-alte gusturi, cam câte 6-7 minute pe-o parte. sfatul meu: nu întoarce hash brownniesurile până nu s-au făcut aurii pe-o parte. și ai răbdare. plus că te vor surprinde cum se micșorează în mărime, dar cresc în deliciozitate.
mă declar fan. mai fac. dacă vor și cei din casă să mai fac, sigur. dacă nu, fac pe-ascuns, doar eu, cartofii și hota la treapta a treia.
poza finală, care nu face dreptate acestor minunății prăjite.
1 Comment