cum pot să nu cad pe gânduri, în ăst 19 martie, când acum 25 de ani, trecute fix, ai mei părinți își jurau cele-cele și-au semnat, pentru prima dată, cu același nume de familie?
astăzi i-am sărbătorit, le-am sărbătorit existența legală și cam tot ce-au adunat împreună, de pe acel 19 martie 1988 încoace.
și-am încercat să le dăruiesc ceva, unic, ceva din partea copilului lor care nu prea le-a adus multe chestii înafară de, sper eu, bucurii și mulțumiri, chestii care dănțuiesc în eter și sunt reamintite la petrecerile din familie.
am vrut să le iau ceva să marcheze momentul, cum știam că ei nu se vor strofoca să o facă. mama a vorbit mult, tata a zâmbit din colțul patului și-am simțit că e momentul să le dau micuța cutie, kitchios colorată în catifea roșie.
25 de ani de căsătorie reprezintă, spune istoria, nunta de argint. păi cu verighetele de argint am sărit și eu. și-am reușit s-o surprind pe mama care se dădea mulțumită cu doar o cutie de ciocolată.
la mulți ani buni, părinți ai mei!
Este un gest foarte frumos din partea ta iar verighetele (presupun ca sunt cele din poza) sunt foarte dragute.La multi de inainte de casnicie parintilor tai!
Uh, sărumâna! Așa să le fie! 🙂