Iarna nu-s inspirată de multe fructe așa că trebuie să fac pace cu merele, perele și strugurii. Pe cei din urmă i-am copt cu puțin ulei de măsline și i-am răsturnat pe câte o felie de pâine cu maia unsă generos cu ricotta. Sincer, cam asta-i tot ce vreau să sintetizez în postarea de azi, dar hai că revin mai jos cu câteva detalii despre ce și cum.
Am ales o mână de struguri albi aromați, dar nu prea dulci, pe care i-am tăiat în jumătăți și i-am trântit într-o tavă, la cuptor, la 200 de grade Celsius, cu puțin ulei de măsline picurat deasupra.
În cele zece minute cât au stat strugurii la copt, am feliat pâinea cu maia pe care o iau de la Plantini, am prăjit-o puțin într-o tigaie, am uns-o cu ricotta proaspătă și am picurat și o lingură de miere pe deasupra. Pe când au început să prindă culoare pe margini, am scos strugurii, i-am pus peste crostini și am servit like there is no tomorrow, așa cum trebuie servită orice masă, if you ask me.
