Calzone e doar un mod ascuns de-a spune c-am făcut pizza. Iar faptul c-am umplut-o cu ricotta, spanac și leurdă, e încă o dovadă c-am avut toate intențiile să iasă ceva kinda healthy. Calzone este originară tot din Napoli, ca maică-sa, pizza, și este preparată la bază dintr-un aluat similar cu cel de pâine și umplută până la refuz, ca un buzunar, cu salamuri, legume, ou și multe tipuri de brânză, toate cele italienești ce merită menționate: ricotta, mozzarella, pecorino și parmezan.
E prima dată când prepar o calzone, dar am profitat că este o pizza ascunsă și colegul de apartament s-a prins abia la final că totuși e o pizza ovo-lacto-vegetariană. Căci da, am compensat cu partea de ovo și lacto, o să vezi.
Pentru aluatul de calzone, am folosit:
- 350 grame făină albă de grâu
- 175 ml apă călduță
- 15 grame drojdie proaspătă
- 1 lingură de zahăr
- 1 linguriță de sare de mare
- 1 linguriță de rozmarin uscat
- 1-2 linguri ulei de măsline
Pentru umplutura de calzone, am folosit:
- o legătură de leurdă
- 400 grame spanac
- 200 grame ricotta
- 100 grame mozzarella
- 1 ou + încă un gălbenuș
- 1 linguriță de usturoi pudră, una de fulgi de chili, una de sare
- și puțin parmezan ras pentru topping
Ei, acum începe partea frumoasă: făcutul aluatului. Într-un castron mic, am pregătit o mică maia: drojdia zdrobită, zahărul, o lingură din toată făina și două linguri de apă călduță. Le-am amestecat bine și le-am lăsat deoparte 10-15 minute, până când s-a înfoiat toată maiaua și a crescut, gata să-mi garanteze și un aluat bun. Am luat-o apoi și-am adăugat-o într-un alt castron, unde aveam deja făina, sarea și rozmarinul uscat. Am început să formez aluatul cu mâna, turnând puțin câte puțin restul de apă călduță.
Bonus: Am scos robotul MK – F800 de la Panasonic, am montat cuva de frământat aluaturi și l-am pus să-mi frământe treaba 4-5 minute, până când mi-am pregătit eu altele cele. Aluatul lipicios și elastic l-am scos apoi din robot și l-am vârât la cald, să se liniștească, într-un castron uns cu puțin ulei de măsline, circa 20-30 de minute.
Cât a stat în repaos aluatul, eu am pregătit compoziția de calzone: (bonus, #2) tot în MK – F800, în cuva de blender, am adăugat spanacul spălat, leurda spălată și ruptă grosier, ricotta și parmezanul, gălbenușul de ou și condimentele după bunul plac. Două sesiuni de câte zece secunde la blenderul Panasonic și am terminat și compoziția extra verde de calzone.
Am cules aluatul din vasul cu ulei de măsline, l-am transferat pe masa mea de frământat presărată cu puțină extra făină și-am plănuit cele 4 bucăți de calzone pentru cină. L-am tăiat în patru bucăți egale de aluat, fiecare din ele întinsă cu făcălețul până la un diametru de circa 25-30 centimetri.
Am așezat apoi umplutura de brânză pe jumătate din fiecare aluat de calzone, păstrând o margine de 1-2 cm neatinsă de amestec, cât să pot sigila marginile înainte de a le da la cuptor. Am bătut oul rămas cu puțină apă și-am uns fiecare margine rămasă goală, iar apoi am închis viitoarele calzone cu jumătatea de aluat rămasă. Cu o furculiță și multă improvizare, am închis marginile de pizza cât să nu curgă compoziția în cuptor, iar suprafața rămasă la iveală a fost și ea unsă cu amestecul rămas de ou.
Cu un cuțit bine ascuțit, am făcut câte 5 tăieturi în calzone, loc pe unde să poată ieși aburul la copt. Și-apoi mi-a rămas să le dau la cuptorul bine încins, la 220 de grade, în două tranșe. Prima tură, de zece minute, urmată de o rapidă scoatere din cuptor pentru a presăra parmezan deasupra. A doua tură, încă 8-10 minute, până când calzone e bine coaptă și aurie.
Le-am scos la răcit și-n maxim cinci minute ne riscam să le rupem și să dăm gata jumătate dintre ele.
Și pentru că sunt mare Instagram frenzy, am documentat toată rețeta pe Instagram Stories, hai cu followu’, și-am salvat-o la Highlights. Look it up și vezi-l și pe Panasonic MK – F800 la treabă!
2 Comments