Am comis o brânză brie la cuptor și-am mai tras o concluzie despre mine: chiar mă fascinează chestiile ușor de pregătit și absolut demențiale-n gust. Cât sunt ele de invers proporționale la degustat față de timpul care-l bagi în fundul lor. Nu insist pe zilele leneșe în care n-ai chef de pregătit ceva pentru cină, ci de zilele în care efectiv n-ai timp de gândit și balonarea post-pizza comandată din cartier nu intră în calcule.
Plus că e atât de wow factor. Mi-a plăcut la nebunie să stau s-o fotografiez după ce-am scos-o din cuptor încât m-am gândit serios să o mai dau tură la 200 grade, cât să make sure că e soft again.
Eu mi-am pregătit-o cu orice-aveam prin casă, mai puțin smochinele proaspete după care am chiar făcut un drum la magazin. Era oricum long overdue să mănânc o smochină proaspătă dat fiind că-i trecut de mijlocul lui septembrie. M-am întors frumușel și-am început să construiesc brie-ul de dat la cuptor: roata mea de brânză, două linguri de dulceață de smochine deasupra, tot vreo două linguri de miere, o mână de caju crud tocat, câteva agrișe uscate și două smochine proaspete, tăiate felii.
Le-am cocoțat pe toate pe brânză și-am dat-o la cuptor, pentru 10 minute, la vreo 180 de grade. I-a fost suficient cât să fluidizeze brânza și să încălzească bine aromele din restul ingredientelor. O sesiune foto mai târziu, am sărit amândoi pe brânza aia like there is literally no tomorrow.
N-am revoluționat nimic cu cina asta, dar probabil I rocked our little world cu combinația aia de gusturi. Și cam orice combinație ai s-o faci pe placul tău, it will totally do the same.
♥ ♥ ♥ & baked cheeses,
