Nu-s multe dățile în care vă ofer cea mai sănătoasă versiune a ceva, știu, dar azi chiar am ceva bun: toast de cartofi dulci. E un truc super simplu pentru a scoate glutenul dintr-una din cele mai populare versiuni de mic-dejun: toastu’.
Și toastu ăsta în cauză – cel pe bază de pâine – e foarte popular la noi acasă. Unt simplu, unt cu sare, unt cu dulceață, unt de arahide cu dulceață, unt de fistic cu dulceață, doar cu dulceață, cu ouă poșate, cu avocado – long story short – îl consumăm în prostie. Și deși nu am ajuns să fiu încă nevoită să-i spun pa-pa glutenului, varianta cu cartof dulce e și ea o salvare în sine.
Nicio filosofie în spatele acestui tip de toast. Mi-am ales cartofii dulci lungi și plinuți. I-am feliat subțirel, dar nu prea-prea. Și i-am ținut vreme de 2-3 ture la prăjitor. S-au gătit al dente, similari cu cartofii ce-i făceau ai mei la disc, vara, la grătar. Și apoi i-am combinat cu tot ce-i surâde stomacului meu.
V-am pus în farfurie două din combinațiile mele clasice: unt de arahide și banane // avocado cu roșii cherry și parmezan. Dar practic o să-nlocuiască cu succes orice variantă de toast pratici tu acasă, dimineață, prânz sau seară. Și promit că dulceața naturală a cartofului nu se va interpune între tine și sandwich-urile tale savory – poți adăuga dulceață de chili, bacon, cremă de brânză, ouă jumări sau orice pornăciuni foodie îți mai trec prin minte.
♥ ♥ ♥ & sunt sigură că vă descurcați voi,
Dragă Laura, am o nedumerire, ce este frate oul poşat, e cumva oul ţărănesc?Ochiurile făcute în apă fiartă presupun, cu deosebirea că atunci cînd le pui în farfurie se pune unt topit.
Da, sunt practic același lucru. Ar fi o singură diferență de formă – oul poșat se fierbe într-un vârtej de apă ca să iasă rotund și cu albușul coagulat în jurul lui, iar cel românesc e practic un ou ochi fiert. Asta dacă nu încurc și eu oalele. 🙂