Sunt zile în care mănânc dulceața direct din borcan și pateul direct din conservă, când tai câteva bucăți de brânză direct din castronul în care am lăsat-o la frigider sau când mănânc doar aluat crud de negrese. Pe scurt, zile în care improvizez la greu. Dar n-am mai avut de mult o zi când am și preparat ceva improvizat la greu. Când te uiți ce-ai prin cămară și zici: asta fac. Până ieri. Când era deja ora 11 și nu mâncasem decât o cafea cu lapte.
Așa că am apelat la cămară pentru un brunch rapid și-am obținut două conserve de ton în ulei, un avocado, multă ceapă și-alte mărunțișuri. Și mi-am adus aminte de salata aia de ton cu maioneză și murături ce-o trântesc de obicei între două felii de pâine, ca americanii, când fac tuna melt sandwich. Și-am improvizat iar.
Mi-am curățat avocado-ul și i-am pisat bine pulpa, cât să imit o maioneză, una vegetariană. Și-am adăugat apoi tonul bine scurs de ulei, o ceapă mică tocată mărunt, puțină țelină Apio tocată și ea, puțin ardei gras, mărunțit și el, jumătate de măr, tocat și el la fel de mărunt. Am gustat și-am simțit nevoia să trișez. Am adăugat și puțină maioneză de-a noastră, de toate zilele, sare, piper, evident sos sriracha ca să simt că trăiesc, dar și puțin pătrunjel ce era pe punctul de a-și da duhul în frigider.
Am amestecat totul împreună și-am servit cu Pizzetti, căci aveam la îndemână. A fost tot ce-aveam nevoie ca să-mi continui ziua haotică. Și am fost iar creativă cu mâncarea, așa cum obișnuiam să fiu în studenție. Și it felt good.
♥ ♥ ♥ & long live cămara bine aprovizionată,
