Poate n-o să mă mai citiți niciodată cu aceiași ochi, dar am o mărturisire să vă fac: eu sunt o dezamăgire în ale ciorbelor. Nu mă omor după ele, le și strecor bine de zarzavat, atunci când le mănânc – le prefer dulci ca-n Banat – și multe alte fițe și strâmbături de genu’.
Și da, nici colegului de apartament nu-i fac prea multe. Ultima ciorbă pe anul ăsta a primit-o când a venit mama în vizită, de la Timișoara – cam atât de des îl acopăr în ciorbe. Însă compensez cu supe de pui cu tăiței de la bunica, supe creme de toate soiurile, vă puteți convinge din arhiva de rețete șiiii cu chilli.
Supele astea chilli inspirate de sud-americani sunt niște one-pot-wonders, genul ăla de rețete pe care le faci aruncând toate într-o singură oală, fără extra fuss și extra bătaie de cap. Sunt verișoare bune cu ciorbele noastre, doar că debordează a fasole, pe scurt. Și eu am tras zilele trecute o oală de genu’ ăsta, decizând să fac un chilli cu smântână și pui – un white chilli. Eh, bănățeanca din mine a scăpat nițică boia în chilli și l-am făcut portocaliu, dar asta e altă poveste.
De ce-ai nevoie pentru o oală mare de vreo 6-7 porții de supă de-asta:
- o ceapă albă, mărime medie, tocată mărunt
- 4 căței de usturoi, tocați mărunt
- 1 ardei galben și 1 ardei verde, tocați
- 300 grame porumb congelat
- 600 grame ciocănele de pui sau orice parte din pui preferi
- 150 grame smântână
- un litru de supă de pui
- 400 grame de fasole din conservă
- puțin ulei de măsline
- chimion pudră
- sare, piper, fulgi de chilli
- brânză Cheddar rasă, drept topping
La treabă:
Într-o oală mare, cât să-ți țină toată supa la final, când e gata, vei sota la foc mediu spre mare, în puțin ulei de măsline, ceapa, usturoiul și ardeii tocați. Pe când ți s-au înmuiat legumele, redu focul la mediu și adaugă supa, smântâna, puiul, porumbul și fasolea.
Pont: eu am opărit înainte ciocănelele de pui.
Am lăsat supa să se gătească, amestecând ocazional, pentru circa 40 de minute, moment în care-am adăugat și toate condimentele necesare. Am contribuit cu mulți fulgi de chilli și chimion, de neratat în orice chilli sud-american. Dar dacă nu-ți place gustul, fă-ți un chilli european, cine are timp să te judece?
Da, ei bine, și paprika. Dar v-am zis, nu poți scoate bănățeanul din mine.
La final, am servit supa atât de fierbinte încât nici nu se zărea brânza rasă ce-am presărat-o deasupra, cu un minut înainte de a încerca să capturez și-o fotografie.
E bună, merge la suflet pentru zilele friguroase și e tare flexibilă – îi poți schimba carnea, o poți face fără smântănă, poți adăuga mai multe tipuri de fasole, poți chiar să dai prin blender fasolea în avans încât să ai un chilli mai gros, poți să aduci în calcul și niște fasole verde, niște cârnăciori picanți, orice-ți taie capul și pofta.
♥ ♥ ♥ & love for the chilli,
