Plus dragoste și apreciere, așa aș continua titlul de mai sus. Dar trebuie să-mi limitez norma de dulceață, la fel cum ar trebui s-o fac și cu energizantele, dar deh.
Vin azi cu rețeta mea de brioșe cu ricotta și lămâie după ce ieri mi-am petrecut ore bune, dar bune rău de tot la prima conferință dedicată bloggerilor de food. Am ajuns acolo printr-un miracol de ultimă oră – un schimb de tură sosit pe nepusă masă, după ce deja le scrisesem celor de la Evensys că n-apuc s-ajung. Am trimis, la 40 de minute după, un alt mail, spunând să ignore total primul dintre ele și să mă aștept că vin.
Am întâlnit mare adunare de oameni pasionați de scris și de mâncare, care fac bucătărie pe tastatură, precum a zis Adi Hădean. S-au pus multe întrebări, s-au dezlegat dileme în timp ce s-au legat prietenii, dar am primit și-un răspuns pe care-l căutam în sinea mea, fără să-mi formulat însă întrebarea propriu-zisă. Tot ce fac eu aici, pe micul meu blog și mai întâi în mica mea bucătărie, cu ce se diferențiază de-altele zeci sau sute la fel? Și ni s-a spus: e povestea. Și tare bucuroasă sunt căci răspunsul e atât de pe gustul meu. Povestea a fost dintotdeauna o pasiunea de-a mea, să o spun sau să o ascult, să o văd în filme, să o citesc în bloguri sau cărți. Și drag mi-e să realizez că eu am deja povestea-n sânge și instinctul de-a povesti deja investit în blog.
Eh, Laura, pe cât de atașată să fii tu-n povești, poate vă ziceți. E suficient să vă spun că de trei ani și ceva, ani pe care-i împart cu colegul de apartament, n-a trecut seară în care să nu-i cer, înainte de culcare, my fair share of poveste for the day.
Acum povestea brioșelor ăstora, că o dăm în dulceața ce o evitam în titlu.
Prin vară am tras o faimoasă tură de fursecuri cu lămâie și ricotta. Și-apoi probabil alta. Și alta. Asta doar pentru că colegului meu de apartament i-au plăcut mult. Habar n-am avut cât de mult până când în apropierea zilelor noastre de naștere, tare apropiate de altfel, a propus să fac brioșe cu aceeași combinație. Eu am contracarat cu niște brioșe cu musli și dovleac, plusasem cu scorțișoară, găsisem și-alte variante, tomnatice, aromate, pline de chestii bune, dar el n-a fost deloc convins. Cu ricotta și lămâie a rămas. Eu am contribuit doar cu fulgii de migdale, insistând că avem nevoie și de some crunch.
Și-am tras o tură de brioșe pentru mis amigos, de ziua mea, în care este posibil să mă fi jucat cu niște colorant alimentar verde și-apoi, câteva săptămâni mai încolo, încă vreo patru ture, ușor peste 70 de astfel de brioșe. Deci avem toate antecedentele să vi le propunem.
De ce ai nevoie pentru o tură – circa 18 brioșe:
- 250 grame făină
- 1/2 linguriță bicarbonat de sodiu, la fel – praf de copt și la fel și sare
- 200 grame zahăr granulat
- 115 grame unt, la temperatura camerei
- 250 grame de ricotta
- coaja rasă de la două lămâi, două linguri de zeamă de lămâie
- un ou
- 1/2 linguriță esență de migdale + o mână de fulgi de migdale (ambele sunt opționale)
Cum se fac:
Încingi cuptorul la 180 de grade, atotcunoscuta temperatură pentru brioșe, și îți pregătești tava de brioșe și hârtiuțele simpatice.
Într-un prim castron îți amesteci ușor ingredientele uscate, adică făina, sarea, praful de copt și bicarbonatul.
Într-un al doilea castron îți vei mixa ingredientele umede. Întâi zahărul, untul și coaja de la lămâie, până când amestecul tău a încorporat tot zahărul și-are o textură ușoară și pufoasă. Adaugi apoi ricotta și ouăle, amestecând bine după fiecare din ele. La final adaugi sucul de lămâie și esența de migdale. Acum e momentul să combini ingredientele uscate cu cele umede și să fii gata. Cum v-am spus, este posibil ca eu să fi scăpat niște colorant verde în ele, mințindu-mă că verdele merge bine cu orice lămâios.
Împarte-ți aluatul în tavă, folosindu-te de o lingură sau o altă sculă care să-ți păstreze uniformă cantitatea care intră în fiecare viitoare brioșă. Ca să fie pretty și uniforme. Înfinge bine câțiva fulgi de migdale pe suprafața brioșelor și uită tava la cuptor pentru vreo 20 de minute, până când brioșele sunt frumos crescute și coapte.
A se servi cu poftă, cu prietenii, cu hârtii decorative simpatice, cu orice ocazie prinzi, cu frișcă, cu mâna, cum vrei. Și a se împărtăși cu mine emoția pe #gatescmereuaici.
♥ ♥ ♥
