Altă justificare decât erau rodiile-n sezon n-am avut, dar am făcut melasă de rodie și simt că în sfârșit pot să dau frâu liber și unor alte experimente de genul ăsta în bucătăria mea de-acasă. N-am încă nicio pasiune nou descoperită pentru mâncare orientală și nici nu mă omor după lucrurile dulci-acrișoare, dar am făcut melasa asta de curând și mi-a plăcut joaca cu un singur ingredient și-apoi incomodele situații în care te obligi să folosești noua melasă-experiment din frigider.
Melasa asta de rodie o cunosc din auzite din multe, mereu m-a speriat pe rafturi la magazinele cu produse orientale și știu că e un ingredient fără de care nu-ți iese muhammara. Dar cu ocazia asta am pus-o și eu la treabă în rețete mai puțin orientale, cuplându-o ici și colo cu chestii care ar fi cerut aciditate și cumva dulceață.
Rețeta în sine nu este rețetă: ai nevoie de trei ingrediente și câteva ore libere. Eu am folosit șase rodii, 150 grame zahăr și sucul de la două lămâi. Zahărul nu este neapărat un ingredient folosit la melasă de rodii, dar eu am vrut să fiu sigură că-i dau și niște note dulci ca să nu o ignor ulterior de tot pe oareșce raft pe care o voi abandona dat fiind că e prea acră.
Întâi și-ntâi, m-am apucat să curăț și să scot sâmburii de rodie – una din activitățile mele favorite în bucătărie. Nu, nu sunt subtil ironică. Chiar îmi place să lovesc la poponeață și este tare satisfăcător să văd cum se golește coaja fructului de toate toate semințele colocatare ei. Am clătit bine semințele sub un jet de apă rece. am cules toate resturile de coajă rămasă și-apoi am făcut un suc de rodie. Adică am dat toate semințele de rodie prin blender pentru 1-2 minute până când n-a mai rămas nici măcar o pulpă vie.
Și-am transferat toate ingredientele pe foc, într-o crăticioară: sucul de rodie, zahărul și sucul de lămâie. La foc mediu și lăsând lichidul să dea într-un clocot mic, am amestecat viitoarea melasă până când am simțit că s-a dizolvat tot zahărul. Apoi am redus focul la minim și-am lăsat lichidul să se gătească și să se reducă în crăticioară pentru 80-90 de minute, amestecând constant în el. Mai exact, am deschis un episod de Orange is the New Black și l-am vizionat integral cu mâna pe lingura de lemn. Siropul s-a îngroșat pe parcurs și-am închis focul pe când melasa mea a rămas cam 75% din tot lichidul ce l-am adăugat la începutul fierberii, groasă, densă și bogată. Similar cu lichidul fierbinte al dulcețurilor, imediat ce-ai stins focul.
Am depozitat-o fierbinte într-un borcan și-am lăsat-o să se răcească la temperatura camerei, iar apoi am ținut-o în frigider și-am consumat-o în circa 2-3 săptămâni. La ce am consumat-o? Dressing la salată și înlocuitor de oțet balsamic, la orice tip de vinegretă, deasupra legumelor gătite la cuptor și ca marinadă de pui și porc gătite la cuptor, dar și pe grill. Internetul îmi arată și-alte lucruri la care puteam s-o folosesc, dar cel mai mult regret că nu mi-am făcut și eu un cocktail cu siropul ăla și niște frizzante. Oh well, ocazia perfectă să mai prepar o tură!
