Ciorbele sunt o treabă care la noi acasă nu se fac și-o chestiune pe care mamele noastre n-o înțeleg. Eu, personal, mai mult de-o supă sau o supă cremă nu poftesc, iar el a renunțat singur singurel la a mai cere ciorbe în ultimii 2-3 ani. Nu le refuzăm în vizite, nu le sărim atunci când mâncăm la câte vreun local tradițional precum La Han la Traian, dar nu le facem și nici nu le poftim acasă.
Așa că supa asta de inspirație lasagna despre care am să vorbesc mai jos vine chiar să explice cum ciorbe nu, dar variante ca astea – da. Este o supă de densitatea unei ciorbe, relativ ușor de făcut, dar foarte aromată și care poate fi ușor ajustată după gusturile voastre: cu sau fără busuioc, cu carne de vită sau carne de curcan, cu paste/tăiței integrali ori ba și tot așa. Eu am să povestesc pretty much de ce-am aruncat în oală într-o încercare de semi leftovers queen, dar recunosc că tare mi s-a pus pata să folosesc farfalle în supa asta și nu m-am lăsat până când nu mi s-a întors omul cu niște mini farfalle adorabile.
Eu am folosit cam așa, cu mare aproximație:
- 500 grame carne tocată de pui
- 2 cepe medii, tocate mărunt
- 2 morcovi medii, tocați mărunt
- 4 căței de usturoi
- 1 litru supă de pui
- 400 ml roșii în sos
- 500 ml sos de roșii
- 200 grame mini farfalle
- 50 grame mozzarella, trasă pe răzătoare
- 200 ml ricotta
- 45 grame parmezan, tras pe răzătoare
- opțional, câteva frunze de busuioc
- oregano și busuioc uscat
- sare, piper, fulgi de chilli, puțin ulei pentru călit
Am folosit o oală mare, de 3 litri și-am pus puțin ulei să se încingă în ea. În uleiul ăla am călit apoi carnea tocată câteva minute, până când începea să prindă puțină culoare. Am adăugat apoi peste carne ceapa și morcovul și-am continuat să gătesc totul pentru încă 5-7 minute, cât să înceapă să se înmoaie și legumele.
Am adăugat apoi usturoiul tocat, supa de pui, roșiile tocate în sos și sosul de roșii, dar am și condimentat în punctul ăsta, adăugând și puțin oregano și busuioc uscat. Am lăsat toată supa să dea în clocot, punct în care am adăugat și mini farfallele. Am gătit supa pentru încă 5-6 minute, cât să fiu sigură că s-au gătit și pastele, iar restul aromelor au apucat să se împrietenească în oală.
Și-am stins focul la oală și-am mai făcut o chestie, încă un pas pentru ca supa mea să fie cât de lasagna appropriate posibil. Am făcut un amestec din ricotta și parmezan cu puțină sare și fulgi de chilli. Și-am pus o lingură plină din amestecul de brânză peste castroanele noastre de supă plus o ploaie de mozzarella rasă. Lasagna în toată regula, doar că sub altă formă, parol.
E bună de mâncat caldă-călduță, cu brânzeturile astea deasupra și cu un moț de busuioc proaspăt, dacă se întâmplă să ai. Și ești câtva cumva purtat pe alte meleaguri, pe alte anotimpuri și-n alte bucătării.
♥ ♥ ♥ ,
