Lucrez de aproape un an de zile la și pentru un magazin cu produse naturiste și dau zilnic buzna-n rafturile de bunătăți ca să văd cu ce mai plec acasă, ce mai gust pentru prima dată, ce alte perle și bobițe mai pun la fiert și care din batoanele ce-mi promit energie mi-o și livrează. Cobai atât de fericit ca mine să cobaiască nu se găsește, iar poveștile cu am gustat și mi-a plăcut abia încep să sosească.
Și-exact la fel plecam spre casă acum o săptămână cu un borcănel de fericire în spinare. Sunt ușor de convins cu orice îmi promite gust de alune de pădure și am fost vândută imediat ce-am auzit: tahini de alune de pădure.
Alune de pădure bulgărești, să fiu fidelă etichetei. Nu știu cu ce-au vrăjit bulgarii alunele alea și prin câte blendere le-au trecut, dar au obținut cel mai bogat și gustos unt de nuci din câte există. Și ca să împiedic să dau în alergii, crize de fiere și-alte cele, am decis să mă comport ca un adult în jurul borcanului. Adică să nu-i consum conținutul direct cu lingura, ci măcar întins pe niște tartine.
Și-am făcut niște open face sandwiches cu acest tahini de alune de pădure, cu felii de măr acrișor, semințe de chia și-un strop de sirop de cocos. Ce-ar fi să mai dau și recomandări acum? Cât tahini? Cât cuprinde. Câte mere? Cât să nu mascheze gustul alunelor. Câte semințe de chia? Cât să-ți rămână aiurea-ntre dinți. Cât sirop de cocos? Cât să faci promisiuni că mai faci astfel de tartine.
♥ ♥ ♥ & nut butter,
