Foi de Jurnal

Lecturile de toamnă: Cărți citite și cărți pe wishlist

lecturi de toamna

Mi-am revizuit astăzi cărțile citite-n anul ăsta so far și-am niște concluzii intermediare, niște cărți de recomandat și niște cărți în wishlist. Așa, o serie de concluzii de toamnă, pe când se numără bobocii sau cărțile din reading challenge 2017.

Cred că am deja 4 ani buni de când îmi setez provocările astea de citit, care, sinceră să fiu, nu-s cele mai juste provocări, căci sunt cantitative. 50 de cărți pe an. 30 de cărți pe an. o carte pe săptămână și-alte nebunii. Poate-ar fi mai bine să fie cumva setate pe calitativ, pe literaturi străine, pe autori premiați și răspremiați. Dar eu sunt mulțumită de provocare așa cum e, însă am un laitmotiv: nu pot să-i fac față în 12 luni.

Și se pare că mă îndrept iar spre un eșec similar și-anul acesta. E aproape sfârșit de septembrie și eu mai am alte 20 de cărți de terminat. Și care-i motivație mai bună decât să-mi trec repejor pe listă cele mai iubite lecturi terminate în toamnă și-altele ce sigur o să mă ajute să bifez cele 30 de cărți pe 2017?

Vara asta am trăit alături de Lenu și Lila, povestea amiciției lor plină de dificultăți. Două personaje atât de opuse, dar mereu atrase una de alta. De la fricile copilăriei, la băieții cuceriți din cartier, la măritișul prematur, la descoperirea prin educație, la dezvoltarea unei conștiințe politice, la emancipare, la subminare, la greu și la grele. O tetralogie pe care-am văzut-o prin mâinile tuturor vara asta. Cărți care încă mă fac să zâmbesc când le văd răsfoite prin metrou, când mă întreb prin ce colțișor de Ischia mai umblă Lenu și ce războaie mai pune la cale Lila.

Link despre tetralogia Elenei Ferrante, aici, în Dilema Veche.

De curând i-am terminat poveștile lui Ove din ”Un bărbat pe nume Ove”. O primă carte în care personajul meu principal e un nordic, un suedez iubitor de Saab, cu o atitudine de Mr. Wilson din Dennis the Menace. Pornești în aventurile lui Ove cu-o spânzurătoare habar n-având că o să vrei să-l salvezi în cele din urmă. Un om tipicar, nesuferit și amar ale cărui gesturi, gânduri și planuri sunt toate justificate. O poveste caldă și ușor de citit, venită în împrumut de la drăgălașa de Alexia. Așa, ca pentru serile friguroase ce urmează. Light hearted de răsfoit.

Și-o colecție faină de texte semnată de Răzvan Exarhu, ”Fericirea e un ac de siguranță”. O samă de povești tipic românești, de texte culese pe teme actuale, pe teme tradiționale. Multe jocuri de cuvinte. Ca și cum ai luat un blog să-l citești cap-coadă fără răsuflare. Ca și cum ai răsfoi o culegere de subiecte atunci când ai vrea să ai ceva de discutat cu ceilalți ai tăi, duminica, la masă.

Și-acum un wishlist pentru sezonul toamnă-iarnă de stat sub pături:

Anna Funder – Stasiland. Povești din spatele Berlinului.

Frederic Beigbeder – Dragostea durează trei ani.

Dostoievski – Adolescentul.

Seth Godin – Toți suntem ciudați.

Claude C. Hopkins – Viața mea în publicitate,

Jakob Lusensky – Sounds like branding.

Și pretty much orice Margaret Atwood.

♥ ♥ ♥ & books,

laura logo

Anunțuri publicitare

Interacționează cu mine :)