Joi seară am decis să contramandăm brusc niște planuri și să cotim spre casă, doar că le-am cam contramandat în Burger și Scoici și-a fost cea mai bună decizie culinară luată într-o joi.
Pe când mi-am dat seama că-s prea obosită și prea abia ieșită de sub airflow-ul dentistului ca să bifez o lansare de bere și să-mi atac cu bule dinții proaspăt curățați, noi eram deja prin Centrul Vechi. Prea înfometați și prea departe de casă. Așa c-am decis să tragem repejor pe dreapta și să comandăm una-alta de-ale gurii.
Și-am plecat în drum spre Meze, pe drum am făcut stânga spre Aubergine și-n cele din urmă am oprit la Burger și Scoici într-o spontenaitate ce clar ne lipsește. Dar ne-am adăpostit repede pe Smârdan 27, la o masă din interior, la jumătate de oră înainte să dea năvală ieșiții-n oraș de ora 19, suficient cât să ne bucurăm că am prins la marele țanc un loc.
Am scanat repede meniul și-am cerut așa: o porție de midii pane, un burger Beauty and the Beef și o porție de coaste de porc marinate. Practic, câte puțin din orice: ceva scoică, ceva porc și ceva vită. Și toate însoțite de câte o porție de cartofi făcuți ca-n casă, tăiați grossier, prăjiți exact cât trebuie, aurii, gustoși și crocanți, acoperiți cu-o lingură de sos de usturoi.
Mâncarea se prepară, la Burger și Scoici, pe un grătar special cu lemne și cărbuni, dar asta n-a însemnat c-am avut prea mult de așteptat după mâncare. După 10 minute în care discutam toată treaba cu viralul de zilele trecute, ne-au sosit cele trei tocătoare de lemn cu tot ce-am comandat.
Am început cu ceea ce ne părea aperitiv: midiile pane cu două tipuri de sos și propria lor porție de cartofi prăjiți. Am ronțăit pe ele și smoothered them in sauce până când ne-am ambiționat fiecare la porțiile de carne roșie. Coastele mele de porc au fost foarte tender făcute, gustoase, dar nu prea suculente, acoperite poate în puțin cam prea mult sos barbecue. Overall bune dar fără să-mi întreaca my numero uno all time în coaste, un restaurant din Sinaia despre care nici nu mai știu dacă funcționează.
Burgerul a ieșit regulamentar, ca la carte, cu carne bună de vită și-un detaliu care mie mi-a plăcut mult: chifla a fost prăjită înainte de servire pe grătar. Și-a avut niște urme extraordinare de grătar cu un extra kick de gust. Ideea e c-am reușit să topim mai tot de pe masă, trei tipuri diferite de carne pregătite cum trebuie sub acoperișul unui aceluiași local, lucru greu de stăpânit.
Ne-a rămas o singură porție de cartofi neatinsă pe care-am cerut-o cu mândrie la pachet. Pentru că it’s ok to take away, o poveste legată de food waste și numeroasele resturi cu care se confruntă restaurante, resturi care în principiu nu ajung altundeva decât la gunoi. Resturi personale pe care alegem mereu să le luăm la pachet și să ni le consumăm mai târziu, acasă, pe banii noștri, pe timpul nostru, pe consensul nostru de a lua parte la inițiativa FoodCare de a ajuta la mai puțină risipă alimentară.
Concluzii? Noi abia mai vizităm zilele astea Centrul Vechi. Ne place să ne aventurăm în alte colțuri de București după gusturi și-arome. Dar să zicem doar c-am găsit un motiv serios s-ajungem mai des în centru, să efectuăm o plimbare, să prindem un apus, să surprindem o fotografie și să împărțim niște scoici în sos de vin și-un burger grăsun.
♥ ♥ ♥ & visit Burger și Scoici pentru o porție of both,
