Anunțuri publicitare
Foi de Jurnal

3 zile de pește, Deltă și pește de Deltă

3 zile in delta dunarii

Zilele astea sunt hangover după două weekend-uri perfecte: unul în Deltă și-un altul în Vama Veche, ambele niște premiere demne de 28 going on 29.

Nu m-aș fi numit mare promotor de visit your own country și-abia apoi băloșește după altele, dar e tare posibil să devin unul în curând. Și după weekend-urile astea două, dar și după alte locșoare de vis de care am tot auzit anul ăsta, locșoare pe care le-am agățat pe hartă cu mențiunea de vizitat oh-so-soon.

Să revenim la cea mai premieră dintre premiere, cele 3 zile și-un rest petrecute în Delta Dunării. Am organizat fuguța acolo în vreo 2-3 săptămâni și-am plecat spre Deltă cumva fără mari așteptări, dar gata să fim surprinși. Și o să-mi permit să vorbesc la plural și-n numele celorlalți trei oameni dragi cu care am fost acolo – pentru că știu că feedback-ul este unanim.

Cazarea ne-am rezervat-o relativ din scurt, la de-un-an-deschisa pensiune Obretin din Mila 23. Plecați din București de după-amiază, am ajuns în Tulcea pe la ora 8, de unde-am fost ridicați cu barca de către patronul pensiunii la o oră la care transportul public pe Dunăre nu mai era-n orele de lucru. Dar am fost tare norocoși căci primul rendez-vous cu Delta l-am avut la apus în seara aia și nu sunt multe apusuri care pot să-l întreacă pe ăla, din seara aia, de pe Dunărea Veche.

apus in delta

Am ajuns în toi de seară, pe când bucătăria deja se închidea, dar am fost primiți ca și cum am fi ajuns în miez de zi când lucrurile sunt în toi. Și-atunci a început prima noastră aventură cu peștele din Deltă – ciorbă de pește, urmată de-un fel doi din chifteluțe de pește. Am mers 3/4 din excursie pe meniurile exclusiv cu pește, atât de mult exclusiv pește încât am încă șanse să devin sirenă și să fug cu un pirat fake de pe-o plajă din Sulina.

Un mare PS: Ne-a ajuns peștele pe întregul an, dar nu citiți printre rânduri: mâncarea a fost chapeau bas.

mancare peste delta

După ce-am tentat puțin țânțarii ieșiti în ora lor de masă, am fugit către cazare și-am dormit de s-au rupt saltelele sub noi. Căci aveam planuri pe dimineață: un mic dejun zdravăn, mult mângâiat de căței localnici și o excursie în Letea. Ne-am închiriat un pescar din zonă ca să joace pe ghidul turistic cu noi. Și ne-a plimbat omul pe răcoarea de dinainte de amiază pe lacul Căzănel – lacul Trei Iezere – lacul La Amiază și lacul Bogdaproste, cât să ne lase la Letea, să vizităm pădurea și caii pe-jumătate-sălbatici. 

cai salbatici letea

Ce-am apucat să vedem în mini-excursie? Lacuri superbe, uitate de lume și de civilizație, dar ele însăși civilizate de păsări acvatice și numai: pelicani, pescăruși, cormorani, stârci și egrete. Mulți ciulini și frumoși nuferi. Melci. Bucățică de georgrafie pe care nu credeai c-ai să o vezi vreodată. Apă adâncă ici, apă de dat la vâslă căci s-a împotmolit motorul dincoace. Mult stufăriș. Povestea cailor pe jumătate sălbatici și, la fel, a vacilor sălbăticite din Letea. Pădurea în sine și dunele de nisip. Frumuseți naturale cărora nici cuvintele împopoțonate nu le fac dreptate.

pelicani in dunare

Cu falca căzută, ne-am întors acasă ca să ne dregem uimirile cu pește, desigur. Ciorbiță cu perișoare de pește și plachie cu mămăliguță. Am profitat de gazdă ca să cerem și promisiunea unui platouaș cu icre de știucă pentru cină.

mancare peste 2 delta

Iar după-amiaza am petrecut-o ăl mai leneș la piscină, cu o carafă de vin, lăfăială totală în soare și brusc timpul avea răbdare cu noi. Și-n după-amiaza aia am legat o prietenie dragă cu Bobiță, puiul de cățel recent adoptat de gazdele noastre de la pensiunea. Am stat pe-acolo până când am fost chemați iar la masă – o cină copioasă cu iar pește, dar și icre și-o porție de clătite pentru desert.

colaj delta

În dimineața următoare iar i-am pus gând rău Deltei: am planificat o nouă excursie pe apă, de data asta cu destinația Sulina în minte. Am bătut o oră și jumătate cu barca până acolo și-am început să luăm la pas orășelul. L-am găsit cumva în paragină, dar încă vizitat de unii-alții pe perioada verii și-am aflat mai multe despre ce-o fost și ce-a ajuns după al doilea Război Mondial într-o vizită la Farul vechi. farul din sulina

Jumătate de oră mai târziu, aveam o aventură cu un cățel cu picioarele strâmbe din port. Eu îi cumpăram 250 de grame de salam cu șuncă, el aproape mă mușca de degete, o poveste cum sigur ați mai auzit. Și am pornit mai departe pe brațul Dunării, cu promisiunea că vom ieși puțin sub o milă marină în Marea Neagră. Promisiune îndeplinită, delfini zăriți în larg, dar cu un pasager (cough, cough, colegul de cameră) panicat și cu rău de mare am făcut repejor cale întoarsă pe Dunăre cu direcția pensiune și-alte icre de știucă.

Am repetat după-amiaza leneșă la piscină – căci Dunărea era inaccesibilă din punctul în care ne aflam noi – și cu un apus pus pe-un timelapse pe social media. Ce să mai zic? Că dimineața de după a fost nostalgică, combinată cu hrănit căței cu sandvișuri de București și făcut bagaje în sictir? C-am rămas uimiți de propria noastră descoperire: Delta? Și că aveam să cărăm povești și lucruri preferate de-acolo înapoi în oraș?

oameni in delta dunarii

Și-am încheiat pe-acolo o excursie care ne-a surprins pe cât de mult ne-am și lăsat noi surprinși. O excursie într-un oareșcare capăt al țării, într-o zonă oareșcum neafectată de grabă și beton, o zonă care sperie lumea cu ai ei țânțari, însă căreia noi îi stăm mărturie că nu-i nici pe departe așa de grav? Un must see while alive încărcat cu un trebuie să-i aducem pe toți dragi aici. 

♥ ♥ ♥ & lots of Deltă hugs,

laura logo

Anunțuri publicitare

Interacționează cu mine :)

Hei. Vrei să te țin la curent cu ce scriu pe blog? Lasă-mi mai jos o adresă la care să-ți bat la ușă.