E târziu în iunie. Până-n punctul ăsta, soarele arde, gheața se topește singură-n pahar, iar aerul condiționat este din nou cel mai bun prieten al meu. Și-mi aduc brusc aminte că vreau să-mi scriu favoritele lunii mai pentru c-a fost o tare bună lună mai. Am un mix tare random de cărți, seriale și ață dentară electrică, dar mai ales cele mai frumoase momente pe care mi le-a înmânat viața la trăit.
Cum ar fi ziua pe care-am trăit-o cu tot sulfetul, din tot sufletul:
Sau primele mele podcasturi. Știu, am prins foarte târziu trendul cu podcast, însă l-am prins bine de tot. Am început cu o serie apropiată de cauza mea internă, antreprenoriat. Dacă ai chef să asculți și tu cum se pornește o afacere de la zero, cum o duci până-n buza falimentului și-o salvezi iar, ascultă și tu poveștile How I built it de la NPR cu oamenii din spatele Virgin, AOL, Vice sau Airbnb.
Sau ața dentară electrică. Cea mai bună invenție de la periuța electrică. Invenție de care habar n-aveam până când m-am împiedicat de în Lidl. E mai puțin o ață și mai mult un silicon subțire care-mi trepidează tartrul away și care mă determină să mă simt demnă de un casting pentru reclamele la pastă de dinți.
Sau cireșele și ploile din luna mai. Scenariu perfect de mai, nu? M-au băgat în mood de citit cărți și also stropit cărți cu mult suc de cireșe cum n-am mai fost de mult.
Și dacă tot m-am refugiat în casă de ploi și trăsnete, printre pauzele de privit pe geam la cum se scurg picurii, am reușit să-ncep și să consum jumătate dintr-o tetralogie. Este vorba de patru cărți semnate de pseudonimul Elenei Ferrante. Povestea Elenei și a Raffaelei, originând în Napoli al anilor 1940. Două prietene a căror relație se-ntinde o viață întreagă, de la copilăria lor din prima carte la adulthood, adulter și-alte povești scandaloase în ultima carte. E o poveste absolut captivantă căreia nu am reușit să-i dedic tot timpul pe care-l merită, dar acum, în iunie, sunt aproape de finalul aventurii mele cu ele și încep să mă gândesc deja că viața nu va mai fi la fel fără Lila și Lenu.
Și-un serial, desigur. Îți propun un serial de-un sezon, nu te pun să legi relații de lungă durată. Big Little Lies. Un orășel mic din California care găzduiește poveștile unor mame de succes. Mame care jonglează cariere, piese de teatru, jogging în miezul zilei, relații de invidiat, toate în timp ce-și cresc copii cât mai eficient, cât mai open minded și cât mai feminist posibil. Însă este o societate fondată pe multă bârfă și ură. Și-o crimă, desigur, că altfel n-ar avea farmec.
Tot în mai am avut ocazia să vizitez pentru prima dată și cel mai inspirațional magazin din Bucureștiul întreg la nivel de design interior, Design&after. Am ajuns acolo în cadrul unui atelier și-am plecat de acolo plină de chef de redecorat, de citit studii despre minimalism și iarăși dor de Olanda. Atâta inspirație încât la ceva vreme după am scris și-un material despre piesele mele cele mai dragi din casă. Pentru că nimic nu ar trebui să fie mai aesthetically pleasing, mai mind loving și mai inspiring decât propria casă.
Și dacă-ar mai fi să singularizez un alt lucru drag din mai, ar fi acea staycation de la începutul lunii. O zi de trăit prin București ca și cum aș fi fost în Lyon, Hamburg or Lisabona. Cu hotel de câte stele are chef suflețelul ca să se drege, cu cele mai hip locuri de mâncat burgeri și-un muzeu în care să pierzi timpul.
♥ ♥ ♥ & cât de drag am prins de tine, mai,
