Haleală de și prin Sibiu & Alba Iulia

N-am să vă păcălesc. E septembrie și eu nu mint în septembrie. Am fost recent într-o vacanță pe-acasă, prin țară adicătelea. Dar n-am fost în cadru organizat de doi, ci-am fost patru, inegal de fomiști, inegal în gusturi, unii mofturoși la pâine, alții la a mânca trei mese pe zi, alții ușor de mulțumit cu saleuri de la supermarket.

Și deci n-am comis turismul ăla culinar care-l comitem în formula de doi, ba chiar ne-am lăsat convinși că e ok să mănânci pe bordură, în Sebeș, cu bits and bobs luate din Billa. Și n-a fost rău nici așa, dar n-am bifat nici tot ce îmi doream eu. Bref, hai să vă arăt totuși ce-am agățat bun și-am adus, în kilograme, înapoi acasă.

Traseul nostru a fost cam așa: Curtea de Argeș – Transfăgărășan – Bâlea Lac – Sibiu – Sebeș – Râpa Roșie – Alba și retur acasă prin Transalpina.

E posibil să fi început cu doi colaci secuiești calzi la Bâlea Lac. Și-o halcă de șoric proaspăt. Dar apoi am poposit la Sibiu, ușor după ora prânzului, unde-am dat gata la Pasaj – un platou de bruschete cu anșoa și roșii uscate, doi burgeri de miel și un platou de porc mangalița cu cartofi cu rozmarin. Toată lumea a plecat satisfăcută, încântată de gusturi, cu mațul plin, iar unii s-au întors spre seară pe-acolo pentru o ciorbiță caldă.

Și dacă inițial nimeni nu mai avea loc de desert, eu, eu, eu i-am tras pe toți de mânecuță și-am zis DONUTERIE. Știți probabil că na, eu și donuts, we are in a very complicated and circular relationship și n-aveam cum să ratez ocazia să-mi reîntâlnesc marea iubire sosită din Cluj și-n Sibiu. Și-am ales o dodoloață cu cheesecake și dulceață și-am cam gustat apoi din toate celelalte donuts din echipă. The love and happiness.

Spre seară, formula de doi a fost invitată la un prieten făgărășean, mutat prin București și stabilit în cele din urmă în Sibiu, doh. Unde-am fost serviți cu prieteni faini și-o porție enormă de paste 3+1 formaggi. Enormă și bună, I might add, așa cum o pot face doar prietenii reuniți around food.

Și dimineața următoare am pornit cu niște produse de la brutăriile Simpa în fălci și-am terminat micul-dejun on the go la Lucas, sandwdich place-ul pe care noi îl cunoaștem prea bine din Timișoara. La momentul ăsta eu deja refuzam mâncare, însă m-am pricopsit cu unul cald cu ceva salami picant. YAS! Nouă ne plac la nebunie sandwich-urile lor grație pâinicilor făcute pe loc, că-s mereu fresh și mai au și-o tonă de variațiuni cu care să te joci.

După un muzeu, dar nu înainte de a pleca spre Râpa Roșie, am mai făcut o oprire la Donuterie. Double doh. Ceva toffee nut coffee, donuts cu creme brulee și cookies & creams, you know the drill.

Între timp s-a întâmplat o masă pe marginea bordurii, lângă o Billa, cu niște nectarine nespălate și-o salată la caserolă, dar și o ieșire în decor la Râpa Roșie de unde m-am pricopsit cu o vânătaie cât toată pulpa mea stângă. Bref, aici nu ne plângem, ne lăudăm, așa că seara am dat gata, în Alba, în Cetate, o masă aproape medievală la Pub 13. Am împărțit un platou de-aperitiv cu slănină, brânzeturi, nuci și alte simandicoșenii precum măsline, dar și un altul plin de cartofi și cărnuri. Argggh. O altă opțiune la masă a fost o porție de aripioare mai deloc medievale. Pubu’ ăsta e ușor scump, aș putea adăuga, și ușor prea lăudat, dar dacă prinzi încă ciorbă și vii înainte de ora 20, dar și un chelner bine dispus, probabil o să-ți placă și mai mult decât ne-a plăcut nouă. În rest, puncte pentru berea la cizmă și look-ul actually medieval.

Ziua următoare de Alba e încă o ceață nedeslușită, dar știu bine c-a fost uber fun pentru că ne-a luat Anne-Marie în primire și ne-a dus prin lungul și latul Albei. Pe biciclete. Cu o singură viteză. Dar și-a spălat păcatele ducându-ne la Carpaccio, recomandându-ne plăcinte cu varză din piață și-un loc mișto și central de furat mere. Anne, you dă best, ți-o las în scris. Dar revenind la Carpaccio – cea mai gustoasă oprire din toată această mini-vacanță – am luat un soi de cină timpurie fără să-mi aduc aminte ce-am mai consumat până la ora aia, în ziua aia. Și s-au comandat supe Vichyssoise, cu praz, cartofi, bacon și mult parmezan, salată cu pui, mere și sos de gorgonzola, fajitas, tortillas, burgeri și god knows what else.

Și-a fost atât de bun și-apusul atât de sexy și selfie-urile de după atât de simpatice, încât dimineață am pedalat iar la Carpaccio pentru mic dejun și cafă. Și-apoi am pornit la drum spre casă cu snacks-uri din traistă, mure mâncate pe Transalpina, mici la Rânca și-un ultim sandwich la un Petrom încât habar n-aveai din ce poveste venim. Dar povestea a fost foarte real, vă promit.

♥ ♥ ♥ & cine vine într-o vacanță pe bază de mâncare vara viitoare?