edit: textul ăsta trebuia să-mi fie publicat undeva anul trecut, prin decembrie, dar nu a mai ajuns online. așa că-i fac dreptate acum, sper să vă placă.
Sunt excursii și excursii, cu hărți sau fără, cu o cazare mișto la un Airbnb în centrul orașului sau cu vizite-n grup la muzeele de neratat și ghid în limba ta natală. Pentru mine însă, sunt excursii în care mănânc idioțenii și-mi regret zilele și fotografiile la întoarcere și excursii în care mănânc doar din locuri recomandate de prieteni foodie ori atotcunoscătorul Trip Advisor.
Și-n ultima perioadă am tot efectuat excursii reușite în care nu mi-a păsat atât de mult de ce vizitez, ci mai mult de ce anume îngurgitez. Și cele mai proaspete amintiri și cele mai recente kilograme în plus se datorează Bruxelles-ului, orașul care m-a făcut să cred în noțiunea de brunch.
Eu nu credeam în așa ceva – brunch. O masă între mic-dejun și prânz unde este acceptat, din punct de vedere social, să mănânci ouă ochiuri și-un castron de supă cremă deodată. Nu că m-ar deranja combinația, dar mă deranja clar ideea de a comprima două mese în una singură. Asta pentru că a mânca îmi aduce nu doar sațietate, dar și bucurie și astfel caut să o fac de trei ori pe zi, precum o cere doctorul.
Dar Bruxelles-ul e menit pentru astfel de mese fugare, dar nu frugale, delicioase și mereu acompaniate de-o cafea și de-un biscuite speculoos. Am descoperit acolo, la Peck 47, cele mai fragede ouă Benedict, un sos bogat, de depus pe ficat, și felii de bacon crocant, pe placul inimii. Și-am repetat imediat cu alte ouă, tot Benedict, fragede, dar pe versiunea cu somon.
Și-am consumat în alt brunch alergat prin oraș, aproape de târgul de vechituri, la Clef D’Or, faimoasele sandvișuri Croque Monsieur și Croque Madame. Dacă le despici în două și le zici pe românește – își pierd din magie. Așa că le păstrez în amintire în toată gloria untului în care-au fost făcute și-a ochiurilor moi în care-au fost scăldate.
Și nu plec departe de bucătăria franțuzească ce se resimte peste tot în Bruxelles și consum un alt brunch, la Chicago Cafe, aproape de centrul orașului, dar ascuns suficient cât să merite călătoria făcută ca să-l găsești. Sunt croissante ca la ele acasă, sunt dulcețuri proaspete, sunt soldăței de toast prăjiți iar în unt și sunt, oh, din nou, ouă delicioase care-ți alimentează proteinele pentru o săptămână întreagă.
En fin, cocheta capitală belgiană o fi cunoscută pentru bere și ciocolată, dar mie mi-a rămas în suflet ca un loc în care untul, ouăle și pâinea sunt gătite cu mult drag și iubite-n cărți, meniuri și stomacuri. Lucruri simple pentru unii, bijuterii de amintiri pentru alții.
♥ ♥ ♥ from Bruxelles, from now & then,
