Pa, iulie. Mi-a părut bine și mi-a fost cald. Așa c-aș vrea să încep și să închei această lună de lucruri care-mi plac cu o mențiune specială a aparatului de aer condiționat, singurul care mă înțelege pe timp de vară. Dar absolut singurul, am niște Gică contra care s-au pus cu mine pe vreme de caniculă și care-au pierdut grav în fața monstrului care nu suportă vara ~ eu ~.
Dar, altfel, la început de iulie am fugit la Brașov. Unde n-a fost atât de cald, să fiu sinceră. Dar în urma unui weekend acolo am venit cu trei kile în plus acasă. Și pe-acolo mi-au plăcut oamenii, mi-a plăcut graiul, vremea demnă de geci, mâncarea culeasă la tot colțul și multe dorințe pe care am ajuns să mi le îndeplinesc odată cu escapada asta din București. Am mai multe impresii și regrete că-s înapoi acasă aici.
mențiune specială pentru Bistro de l’Arte
Și post Brașov, am fugit acasă și-am organizat o petrecere surpriză pentru doi aniversați din gașcă. În aceeași seară cu finala Euro 2016. Lucru ce-a presupus baloane agățate peste tot care mi-au enervat la culme cățelul, a presupus un tort făcut pe grabă cu blat cumpărat de la Mega, și-a presupus și o noapte târzie în care favoriții mei de moment, francezii, au mâncat bătaie.
Am ajuns și la Arenele BNR luna trecută. Și m-am bronzat pe-o singură mână urmârind tenis. All worth it.
Tot în iulie m-am îndrăgostit nebunește de Pokemon Go. Mi-am făcut cont. LuluMagiunu, numele de cod. Și-am bătut parcuri și zone din București în căutare de uhhh și ahhh la fiecare Pokemon prins în minge. Dar tot în iulie ne-am și despărțit. Acum, pe 3 august, aș putea spune că m-a chemat iar în oraș și că e posibil să-i cad iar în mreje, dar nu promit nimic.
Tot luna trecută am făcut a girl crush. Eu fac tare rar din astea, dar tare rar. Și mai rar și vorbesc public despre ele. Dar acum sunt gata să admit. Ala Dumitrache e cumva my spiritual animal. Am zărit-o la Food Bloggers Conference și-acum sunt cel mai mare stalker al ei pe Instagram și Facebook, fără frica că voi fi prinsă și dată-n vileag. Dar dat fiind că nu-s un stalker veritabil, nu știu să vă zic exact ce-nvârte e prin viața asta. Doar că e an absolutely gorgeous girl, very tall and very smart și uuuuber funny. Dar își clar duce veacul înconjurată de mâncare și asta o face și mai prețioasă în ochii mei. Promit că nu-i caut adresa și nici nu-i trimit ciocolată la birou, de-o avea unu?!, dar I wanna be friends with her like nobody’s business. Ăh, da, go stalk her pe Instagram.
Și ce-am ajuns să mai iubesc în iulie? Toate proiectele mele on the side. Căci mi-am dat seama că mă fac mult mai fericită decât my usual office work. Și-aici vreau să le dau toate cele două thumbs up celor de la Lidl și pentru că mă încurajează să mănânc și să gătesc pentru ei.
Și mulțumiri separate lui Radu Dumitrescu, pe care-l găsiți mai mereu pe terasă la Voila Bistro, pentru ideea asta de ou prăjit cu cartofi prăjiți cu usturoi și pătrunjel. Cel mai bun castron cu mâncare evăr.
În rest, în iulie am mâncat multă lubeniță, am julit genunchi ca de obicei, am plâns mult la Me Before You, am prins ciudă față de nedreptăți, am muncit mult, am transpirat și mai mult și, cumva, am supraviețuit. Bring it on, rest de vară.
♥ ♥ ♥,
