Miercuri mi-am îndeplinit o chestie de pe bucket list. Bucket listu’ ăla mai light, mai lung, cu lucruri mai relaxate, no pressure or anything. Am fost la un supermarket asiatic din București, sus, în nord, pe Șoseaua Colentina nr. 408, atât de sus, în nord, încât și autobuzele RATB se lăsa bătute. Și m-a dus acolo, de mânuță, my very new yet dear friend Pika. Ea se știe cu Asia, se știe cu ce-i bun la ei, se știa și cu magazinul în sine și, oh, clar, se știe cu prăjituricile.
Și, well, dacă ai chef să-ți faci plinul de alge sau ai rămas fără Sriracha, dar și să-ți găsești cea mai fină făină de orez ori tot soiul de sosuri pentru wok – ăsta e locul potrivit.
Și dacă tot am golit deja jumătate din lucruri, especially snacks, m-am gândit să vă perind nițel prin lista mea de cumpărături și să vă povestesc câte una-alta despre ele.
am luat pastele astea – una de ardei iute, una de boabe de soia tot iute și-o alta o cremă de soia fermentată
*sunt pentru oameni cu stomac tare și-am să mă aventurez la niște supe coreene cu ele, #soonontheblog*
am luat și niște supe instant ca să-mi aduc aminte de zilele petrecute-n cămin
*da, sunt picante, doh*
am luat și snacksuri, astea fiind principala mea țintă acolo
*niște snacksuri de crab care-au dispărut deja și două pungi de alge – crocante, aromate, picante și aproape lipsite de calorii, thedream*
continuăm cu snacks – creveți de creveți, știți voi, the real deal, sunt mereu a real treat când le găsesc în magazine
*și o pungă de tăiței ramen de ronțăit, nu m-am putut abține*
in with the sweets: un pachet de mochi, niște găluște din făină de tapioca și umplute, de data asta, cu o pastă de alune + o cutie de alune în coating aromat cu cocos (also a gonner, au fost delish!)
cuburile astea de trișat la un curry japonez mi le doream de mult, revin în curând și cu-o rețetă care să le includă
m-a furat peisajul și-am luat și-un trenuleț puzzle de lemn și niște very cute muffin cups
Și-ar fi urmat aici și special thanks primei mele sticle de Sriracha, acel sos picant despre care vuiește tot Internetul de câțiva ani, însă am împrumutat-o în prima zi și de-atunci n-am mai văzut-o. O fi bun, nu? Știu că e bun. Am să viuesc și eu despre el o vreme, fiți fără griji.
Concluzii? Sunt diverse și îți fură ochii, iar prețurile de 10-15 lei te și conving ușor. Mergi documentat acolo și mergi cu cash căci n-acceptă plata cu cardul. Riscă puțin, dacă tot ai ajuns până acolo. Încearcă puțin din toate. Și ia-mă și pe mine căci mai am multe pe listă de încercat.
