N-am idee exact de unde-am prins ideea de orangettes, însă s-a prins de mine ca un scai și știam sigur că trebuie să-mi fac timp să le am înainte de Crăciun. Să le fac, nu să le cumpăr, evident, altfel nu mai era interesant. Poate e doar asocierea asta dusă la absurd că portocalele aduc o grămadă amintiri din perioada Crăciunului, poate doar că am vrut să-mi înfrâng frica de coaja de portocală, chestii de-astea, obișnuite. Dar am făcut-o.
Truth be told, mama și-ar dezmoșteni singurul copil dacă ar auzi că acum consum coajă de portocală după ce toată copilăria i-am refuzat prăjiturile infuzate cu orice coajă de citrice.
Ideea e că am găsit multă inspirație pe the world wide net și totuși am ajuns să le fac după ureche. Nu e o rețetă-n sine, e puțină tehnică și multă răbdare. Am avut de confiat cojile de portocală și apoi de temperat topit niște ciocolată. Și am avut și de răbdat.
Practic, am curățat nu prea reușit trei portocale. Am făcut niște tăieturi verticale și-apoi am încercat să desprind curat coaja de pe carnea portocalei. Nu mi-a ieșit, dar am persistat. Și am avut astfel multe fâșii de coajă de portocală având pe ici-colo pulpă pe ele.
Și-am trecut să le confiez. În 250 ml de apă și 200 de grame de zahăr. Puse pe foc, într-o crăticioară întinsă. Așa cum am făcut și-n rețeta de biscuiți cu portocale roșii. Le-am lăsat pe foc mare până s-a topit zahărul și-am adus apoi în vas toate fâșiile de coajă de portocală. Și le-am plimbat de colo-colo vreo 35-40 de minute. Până au devenit una cu zahărul. Și le-am scos pe o tavă acoeprită cu folie de aluminiu și le-am lăsat acolo la răcit și uscat pentru 24 de ore. Adică pe când mi-am găsit iar timp de stat în bucătărie.
Pont: poți să-ți aromatizezi lichidul de confiat cu scorțișoară și anason, recomand cu dragă inimă. Și dacă vrei și mai mult zahăr și mai multă textură pe cojile de portocală, după ce-ai scos la uscat poți să presari o mână extra de zahăr tos deasupra lor.
Sărim la ziua a doua. Când te înarmezi cu multă ciocolată neagră pentru că merge de minune cu portocala. Și pe care o vei topi la bain marie, pe un vas cocoțat deasupra unui altuia în care fierbi încet apă. Ciocolata se va topi treptat și se va menține lichidă pentru o perioadă mai lungă de timp, cât ai tu nevoie să lucrezi cu ea. Odată ce s-a topit și e numai bună să te joci cu ea, trece-ți cojile de portocală prin ea, acoperă-le bine cu ciocolată și pescuiește-le apoi cu o furculiță. Returnează-le înapoi în tava ta acoperită cu folie de aluminiu și dă-le la frigider pentru minim 4-5 ore. Peste noapte ar fi perfect.
Și-apoi ai să te bucuri de un soi de bomboane de ciocolată care au un conținut gumos, pe alocuri cremos dacă uiți pulpă din fruct pe coajă, like I did, și care sunt uber awesome de dat cadou prietenilor în perioada asta în caz că vrei să dăruiești edible gifts.
Pont 2: Ciocolata ți se va topi repejor când o scoți de la frigider. C’est la vie, doar nu am temperat-o, doar am topit-o on a double boiler. Dar dacă vrei să citești câte ceva despre cum se temperează ciocolata, are Olguța aici un articol despre cum s-o faci succesfully. Eu habar nu am și de-aia eu sunt acum cea cu orangettes în mână și mustăți de ciocolată la bot.
♥ ♥ ♥ & have a merry orangey Christmas,
Lăurici, am făcut orangettes după reţeta ta ca decor la un tort de Secret Santa şi au ieşit minunate! Te pup! 🙂
Woop-woop. Așa da vești bune, Simona! ❤️