Am fost călători în ultima perioadă. Și-am mâncat și-am iubit și-am trăit pe deplin. Și după ce-am ajuns acasă și-am pus troller-ul la spălat căci era încărcat cu sânge, ne-am revenit.
Am intrat într-o stare de urgență de-aia gen în 24 de ore mă întorc la muncă și magia dispare și ca o ultimă-ncercare de resuscitare – mi-am uscat cimbrul. Căci am venit cu câteva crenguțe de cimbru din vacanță și m-am agățat de ele ca de-o gură de aer curat din Apuseni, ca să fiu mai precisă.
Și-am uscat cimbrul puțin la soare, puțin sub mustăți de Thomas, puțin în cuptorul ce se răcorea după nițică haleală. Și l-am frecat între degete și l-am depozitat într-un borcănaș sub formă de calm.
Pentru că sunt unele chestii ce le simți atât de arar încât sunt ca un soi de condiment deosebit ce-l scoți la ocazii de viță, îl adulmeci și-apoi pooffff, dispare. Și-aș vrea să conserv în borcanul meu de cimbru liniștea-calmul-împăcarea. Și să înțeleg că visele se pot împlini și la pas normal, nu neapărat pe repede înainte.
♥ ♥ ♥ & here is to happy places,
