Mama, tata și fosta mea cameră m-au primit zilele astea cu ”casă și masă” la Timișoara, dar mama a decis să meargă mai departe și-a pus la cale o găteală pe care s-o facem împreună. Cam ca întotdeauna, de altfel. Dar de data asta a decis să-mi dea nas pasiunii pentru tot ce arde pe gât și-n suflet și-a decis să facem ketchup picant și să-mi încarce bagajul cu câteva borcane pline de drag și ardei iuți.
Produsul a fost deja gustat și degustat de câteva ori, folosit și-n haleală, deci e pregătit moral să fie transmis mai departe-n lume și în ”www”.
(așa arată o cămară adevărată)
Ingrediente pentru mult ketcup, multe borcane și mulți prieteni pe care-i faci fericiți:
- doi litri de roșii pasate
- două kilograme de ardei iuți
- 10 ardei kapia
- 10 gogoșari
- sare, poți sări peste piper în acontul tonei de ardei iuți! 🙂
Cum se face acest ketchup în viziunea mamei, această pastă de ardei iuți în viziunea mea:
Speli și cureți de semințe ardeii și gogoșarii, lăsând circa jumătate din semințele ardeilor iuți sau cât consideri de cuviință pentru nivelul de iuțeală pe care îl preferi. Te pui și le tai în bucățele relativ mici și-apoi le treci pe toate prin mașina de tocat.
Între timp pregătești o oală mare, torni sosul de roșii pasate în ea și îl dai la foc. Când ți-ai terminat de tocat legumele, le arunci peste sos, ajustezi cu sare și lași treaba să clocotească și să bulbucească la foc mediu vreme de două ore, după care ești gata. Pentru că este atât de simplu și atât de picant.
Împarte amestecul în borcane, sticluțe, împodobește-le cu o fundiță și dă-le drept cel mai simpatic și cel mai homemade sos picant celor care cred că pot să-i facă față.
Dacă recreezi sub vreo formă acest ketchup și vrei să mi te lauzi, te aștept cu fotografii pe rețelele sociale la hashtagul #gatescmereuaici.
Mama deja a folosit pasta-n ciorbița ei și pentru că rețeaua ei de socializare sunt prietenele și vecinele, postez eu în numele ei. #amgătitcumama
Buna Laura,
Este minunată reţeta şi extrem de versatilă. Am auzit prima oară de ea tot toamna aceasta şi m-a intrigat foarte tare, deoarece persoana care mi-a povestit iniţial cum se face a prezentat-o ca fiind o „dulceaţă de ardei iute”. Înţeleg că merge şi la friptură?
Este ceva tare asemănător, dar nu chiar același lucru. Dar da, evident că merge la friptură. Ba chiar am să-i pun eticheta de ”friptură” borcanului pe care l-am început. 😀