Foi de Jurnal

Impresii (la rece) după Webstock 2014

Am fost vineri la Webstock. Probabil a fost evident pe blog, Twitter, Facebook și Instagram. A fost evident cât m-a ținut bateria la telefon, să fim sinceri. Acum sunt datoare cu impresii și mereu mă simt ușor stânjenită în a face comentarii, de orișice fel. Dacă ajung să critic ceva, nu mai dorm eu bine noaptea, dacă laud prea mult altceva – mă câștig cu-o etichetă de partizană și nu sunt chiar un om alt etichetelor.

Mă aflu în tren. în drum spre casă, spre Timișoara, au trecut ceva zile de la Webstock și prima amintire de la eveniment – cu care vreau să-mi încep postarea – este una mixtă. A fost o zi plină de chestii noi pentru little me, ușor nepricepută la a face live blogging, ușor stânjenită să mă învârt între bloggeri și bloggeri, ușor impresionată să văd anumiți speakeri la 10-20 de metri distanță de mine și ușor singuratică încât m-am ferit de un one man stand în cabina foto.

Cea mai tare treabă a fost, pentru mine cea din ipostazele de mai sus, să primesc cumva niște sfaturi despre succes, muncă și nopți albe, my favourites. Cea mai tare altă treabă a fost să am niște oameni așteptându-mă cu scaun rezervat, oameni ca Alexandra și Andra, care tare m-au luat prin surprindere și-n ”sânul” lor.

Mi-au plăcut îndelung poveștile lui Steven van Groningen, poate pur și simplu din faptul că aveam în fața ochilor un olandez vorbind limba română – eu fiind în stadiul de învățat olandeză autodidact. Mi-a plăcut Mihai Sfrijin de la King și acum cred și mai mult că muncă multă dă roade bune. Mi-a plăcut tare mult să-l văd și pe Andrei Ciobanu și, în timp ce râdeam, îi scriam colegului de apartament să găsească reprezentanții de-ale lui și să ne rezerve o masă.

Mi-au plăcut mesele alea mereu alimentate cu doze de Burn, recunosc.

Nu mi-a plăcut însă c-am ratat eclerele cu mango. Dar le-am ratat pentru că în timpul Webstock a trebuit să dau și două telefoane foarte importante – am acceptat un job nou și-am fost obligată să anunț, prin telefon, că renunț la actualul. Nu mi-a plăcut c-am stat în picioare la secțiunea de Blogging & Content și nici că oamenii n-au atins prea mult miezul problemei, reiterând multe lucruri pe care lumea adunată acolo deja le știa de la sine. Aș fi vrut de asemenea să fie timp de întrebări în timpul speech-urilor căci ideile vin și pleacă și n-am mai avut nimic pentru când Manafu rostea ”întrebări?”.

Dar în genere, cu tot cu picioarele umflate și fără eclerele French Revolution, prezența mea la #Webstockro a fost o ușă enormă pe care am deschis-o la capătul unui drum lung cu tramvaiul 11, drum pe care little blogger me  l-a făcut ca un prim pas între oamenii și lucrurile pe care voia mereu să le cunoască.

laura logo

Interacționează cu mine :)

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.