Ne-am întors astăzi dintr-o fugă de-o zi la munte, la Predeal și m-am întors nițel mai înțeleaptă. Nu e pentru că am reușit să organizăm ceva pe fugă pentru un prieten drag, nici pentru c-am reușit să trec cu brio testul primului condus pe Valea Prahovei și nici prima mea Cuba Libre, care da, este o lecție în sine.
Dar este pentru c-am reușit într-o zi jam packed să găsesc niște liniște, niște relaxare și-un somn cum nu reușesc să găsesc în oraș. Pentru că Bucureștiul nu mai are timp să mă legene s-adorm. Din contră, îmi tot dă cafeină și motive să stau trează. Îmi dă griji de stat trează. Îmi dă un câine matinal care dă trezirea-n bloc. Îmi dă task-uri și job-uri și-aplicații de bifat task-uri, în cele din urmă.
În schimb, o zi de munte a rezolvat problema. Ne-am refugiat cu toții într-o casă pe jumătate bântuită, am suflat praful de ici și colo și ne-am găsit some peace of mind. Am găsit motive de stat degeaba, povești de povestit degeaba, trădări supreme de despicat în patru, șipci de lemn care scârțâie-n podea, căzi emailate verzi din care pleoscăie apa, marinată de porc cu mult ienibahar, găleți spălate-n duș, boli moderne de degete învățate în social media, bebeluși ce înfrâng monștrii și oameni ce știu să colecționeze bebeluși, visul unei nopți de vară scăldat într-o plăcintă cu cireșe servită toamna, lanterne ce țin focul viu, mingi sparte și mingi dezumflate, papanași versus gogoși, papanași cu făină versus papanași doar cu brânză?!, start-up-uri pentru oameni dezamăgiți, invitații de nuntă în care porumbeii se transformă-n sataniști și-alte idei amânate pentru data viitoare.
♥ ♥ ♥ & prostii de depănat cu prietenii,
