Nu sunt mare fan de 1 mai și all the fuss, anul ăsta cumva tare l-am căutat. Am întrebat de mult de el, de cu-o lună înainte. Voiam să fie ceva de el, cumva sătulă de 6 ani de sărbătorit 1 mai în stil muncitoresc. Și cândva, prin aprilie, am decis amândoi: hai să facem primul nostru staycation. O vacanță petrecută în propriul tău oraș, în modul de turist, departe de casă, cu onorurile cu care-ți petreci în mod normal vacanțele.
Și ne-am rezervat o cameră la Vogue Boutique Residence, ce avea să fie căsuța noastră departe de casă în București, pentru acea zi de vacanță în propriul nostru oraș. M-au vândut imediat faptul că hotelul avea suficiente stele și suficienți trandafiri pe tavan, iar camerele cu mult albastru serenity n-aveau să ne facă deloc rău. Și-am ajuns acolo duminică, imediat după prânz, să ne luăm camera-n primire. Să ne-ntindem într-un pat mare și confortabil coloșa, aproape de Victoriei, aproape de Romană, aproape de locuri în care dimineața, la trezire, trebuie să te ciupești bine de tot ca să te convingi care e realitatea și care e visul.
30 mai a fost tare bosumflat pe București, însă asta înseamnă că ne-a lăsat orașul mai pe mâna noastră decât ne-am fi așteptat ca weekendul prelungit să o facă. Norii groși, frigul și fermoarele trase până-n gât tot nu ne-au oprit din planurile noastre turistice: urma o cafea la o cafenea bună din oraș. N-a fost nevoie să ne documentăm prea mult și-am mers direct pe bulevardul Dacia la un Steam binemeritat și-o plimbare cu cafeaua-n mână pe o Calea Victoriei de povești: neumblată.
Și n-aveam cum să nu includem în programul de weekend și-un muzeu, ca orice turist ce se respectă. Iar noi aveam o restanță majoră: Muzeul de Istorie. N-am să arăt cu degetul care dintre noi nu l-a vizitat niciodată, dar niciodată, dar fotografiile o să-l dea de gol. Columna lui Traian, tezaurul și participarea României la primul Război Mondial – doar noi și străinii le vizitam în duminica aia.
Multă istorie mai încolo, mult umblat mai târziu, multe cupluri în ziua nunții imortalizându-și zâmbetele în fața a tot mai prestigioase edificii bucureștene depășite, ne-am îndreptat spre mâncat. Și dacă Centrul Vechi ne era prea aproape, am cedat în fața unui loc dulce: Dolcita’. Un Tartufo și o Baba au Rhum mai încolo, zahărul își făcea efectul și ne mai ținea puțin astâmpărați.
Și chiar de ne-am organizat de-a lungul timpului numeroase tururi de burgeri în oraș, duminica aia am reușit să bifăm și RE:Modelier. Ne-am adăpostit la țanc în căsuța chic a restaurantului și ne-am scos nasul din meniu 2-3 minute mai târziu: un burger de miel, un burger Super Mario, o Fritz Kola și-un Ground Zero. Scurtă recomandare: DA. Mergeți. Chemați-ne și pe noi că venim iar.
Burțile pline, mințile satisfăcute, orașul străbătut colo și colo. Ore de calitate, fără griji de vase nespălate și nici dat cu banul la cine duce câinele la plimbare. Un somn de calitate pe-o saltea căreia tre’ să-i dau de urmă, un mic dejun la hotel de care mi-a fost cumva dor după nenumărate vacanțe dormite cu AirBnB, o altă cafea băută pe Victoriei, luni dimineața și uite-ne cum ne târâim picioarele spre casă leneș ca și cum abia ne mișcăm de la aeroport acasă după 4-5 zile de far away.
Staycation? Da, merită. Fiecare oră din cele 20 și ceva petrecute departe de casă.
♥ ♥ ♥ & bucurii aproape de casă,
