Bună, eu sunt Laura și sunt donator activ de sânge de 11 ani

Cândva, prin 2006, imediat după ce am împlinit 18 ani, am fost dornică și mult forțată să încep să donez sânge. Habar n-aveam pe-atunci ce înseamnă asta, care or fi implicațiile și care este și importanța acestui dar. Că o fi un dar pentru cine-mi primește sângele, poate, dar că-mi este liniștea primită-n schimbul cel mai crunt suferit vreodată, sigur. A fost ea, dar s-a dus. Și mi-a lăsat cumva învățătura asta: să știu să dăruiesc mai departe cum am fost dispusă să dăruiesc pentru ea.

Am aflat atunci care mi-e grupa de sânge și cât de important este darul unui donator universal, cu 0(1) prin vene. Am aflat în timp că pot dona 450 ml de sânge și la 18 ani, la fel ca la 23, la fel ca la 29. Am învățat să-mi protejez corpul cât să fie în stare să producă această resursă personală mie, dar prețioasă și unui corp diferit de-al meu. Și-am învățat că pe cât de rău îmi face să văd sângele, pe-atât de distinctă este situația la donat, unde pot îndura fără înghițit în sec imaginea mai multor punguțe cu sânge cald, cocoțate una peste alta, așteptând să-și împlinească menirea.

Acum 7 ani de zile am plecat din Timișoara în București și-am luat asta cu mine, printre cele 2-3 cutii de lucruri personale. Mi-am făcut prieteni și i-am convins repejor să mi se alăture. De 3-4 ori pe an îi conving iar și iar să mi se alăture. Le-am explicat iar și iar, superficial, despre cum se donează și cum te poți pregăti pentru asta. Mi-a luat mulți ani să-mi permit să văd iar emoția din spatele donării de sânge, dar asta-i experiența mea personală.

Însă vreau acum să explic puțin despre ce e donatul ăsta și care sunt câteva dintre lucrurile esențial de știut înainte de o dimineață la Centrul de Transfuzie Sanguină. Eu, ca domniță cu întâmplări lunare menstruale regulate, îmi planific din timp turele de vizită la donat de sânge. Pe lângă perioada adecvată de donat care se calculează în funcție de ciclul menstrual, încep cu o săptămâna înainte să-i acord mai multă grijă sângelui meu: limitez băuturile dulci și mâncărurile grase și măresc mult cantitatea de apă cu care mă hidratez. Dar dacă toate sunt ca pe roate, ziua de mers la donat se desfășoară cam așa:

După un somn de cel puțin 8 ore, mă trezesc dis de dimineață căci îmi place să ajung printre primii la Centrul de Transfuzie. Beau un pahar plin cu apă și servesc un mic dejun sățios, dar nu abuziv. Un sandviș ușor, un fruct, o gustare sănătoasă. Nu e recomandat să ajungi la donat cu stomacul gol și nici o ceașcă de cafea nu e permisă în dimineața de dinainte de recoltare.

Mă echipez cu ceva confortabil și mă asigur să am mereu ceva ușor accesibil pe mine: un tricou cu mânecă scurtă sau o bluză care se ridică cu ușurință până la umăr. Ai nevoie de brațul liber pentru măsurarea tensiunii arteriale, dar mai ales pentru locul de unde vei dona sângele – o venă de pe antebraț, din dreptul cotului.

Iau la mine o altă sticlă cu apă și posibil încă o gustare pentru că se întâmplă ca, în funcție de rezultatele de la laborator, să mi se recomande lichide sau un snack mic. Iau și o carte. Și încerc mult să nu uit carnetul de donator ca-n alte dăți. Dacă mergi să donezi pentru prima dată, nu uita buletinul – pe baza lui ți se va face pe loc carnetul de donator.

Odată ajunsă la Centrul de Transfuzie, începe un ușor joc de așteptare. În primă instanță, iau un număr de ordine și-mi completez fișa de bunăstare. Sunt câteva întrebări legate de starea ta de sănătate, călătorii în străinătate, consumul de alcool sau țigări, tatuaje, piercing-uri și alte intervenții pe care le-ai suferit. Pe când termin de completat chestionarul, îmi vine rândul la biroul de înregistrare unde prezint fișa, carnetul și buletinul. Dacă toate condițiile necesare donării sunt îndeplinite, primești undă verde să treci la următorul pas.

Un prim cabinet medical. Pentru donatorii aflați la prima donare, aici se verifică greutatea, tensiunea și alte câteva informații pe care ți le mai cer asistentele pe baza fișei completate. Eu nu mai trec de mult pe la primul cabinet, ci urc la etaj, la cabinetul unde îți este înregistrată fișa și cel mult ți se măsoară tensiunea arterială. Și aici, dacă toate condițiile necesare donării sunt îndeplinite, primești undă verde pentru următorul pas.

Laboratorul pre-donare. Unde ți se recoltează puțin sânge dintr-un deget pentru a ți se testa glicemia și hemoglobina. Tot aici vei afla, dacă nu știi încă, ce grupă sanguină și ce RH ai. Aici ți se completează fișa cu noile rezultate cu care trebuie să te prezinți înapoi la doctorul din cabinet. Dacă toate-s bune și pe roze, doctorul îți dă OK-ul și primești ultima undă verde pentru donat.

În ultimul pas, urc la sala de donare și-mi las fișa la secretariat. Aici se separă donatorii în două săli: una dedicată donatorilor universali cu grupa sanguină 0(1) și o alta unde intră toți ceilalți donatori cu grupele sanguine A(2), B(3) și AB(4) . Grupa mea sanguină primește o sală doar pentru că ea pentru că 0(1) este cea mai comună grupă de sânge, cu 47% din populație fiind donatori universali.

Începe aici un alt joc de răbdare, dar în cel mult 15 minute sunt chemată în sală, la donat. Aici mă așez pe un scaun extensibil și aleg o mână din care vreau să donez – dreapta este mâna mea predominantă, dar este și mâna mea obișnuită de donat așa că întotdeauna o sacrific în aceste zile. Dacă ești bine hidratat și odihnit, donatul efectiv nu trebuie să-ți ia mai mult de 10 minute, însă clar nu există competiție în treaba asta. Poți cere și o mingiuță pe care să o pulsezi pentru a ajuta sângele să curgă și în rest nu ai altceva de făcut decât să te relaxezi și să stai pe cât de nemișcat posibil.

Pe când punguța de sânge ajunge la 450ml de lichid, ți se scoate acul de donat și mai rămâi extra zece minute întins, apăsând puternic cu o bucățică de vată pe vena din care ai donat. Este tare important să faci lucrul acesta – nu doar că te va scuti de o vânătaie urâțică pe braț, dar este vital să oprești sângerarea acestei vene care a făcut mult mai multă muncă decât sângerarea cu care suntem toți obișnuiți la micuțele analize de sânge.

După ce mă simt realmente bine, mă ridic și plec în sfârșit spre casă. Mă opresc să iau o încă o masă consistentă și să-mi fac plinul de lichid, preferabil doar apă. Și de cele mai multe ori accept și ziua liberă de la birou pentru că ziua post-donat e o zi destinată odihnei și hidratării. Nu ai voie să fumezi, să bei cafea ori alcool sau să conduci câteva ore după donat, dar eu le evit pe toate pentru tot restul zilei. Consum mult mai multă apă decât de obicei și îmi permit să dorm atâta timp cât are nevoie corpul meu.

E rutina mea de donat și am perfecționat-o în timp. Nu sunt sfaturi medicale, ci ponturi bine ajustate în timp. Dar dacă vrei să citești ghidul donatorului de sânge, ai aici un link bine utilat. Și pentru orice altă întrebare, eu și experiența mea suntem aici ca să-ți răspundem.