Ce-i ianuarie fără un o să mănânc mai bine? Fără un mă-apuc de sport? Ei bine, la mine ar mai include ceva. Și promisiunea unei luni mai chibzuite. V-am zis recent cât de mână largă pot să fiu și că lucrez intens la asta. Așa că am decis să public în ianuarie rețete chibzuite financiar și chibzuite caloric. Am la dispoziție patru săptămâni și-am să pregătesc în fiecare dintre ele câte o serie mic dejun + prânz + cină exact după principiile astea: mâncare sănătoasă sau mai degrabă sănătoasă și realizată și după un buget mai înțelept gândit.
Continunând cu somonul, am vrut să dreg și-o supică caldă – boala noastră – ceva cald la stomăcel pe vremea rece. Un prânz azi, o cină mâine, o aventură care să țină mai mult de-o masă. Și-am fost inspirată de o rețetă ce mi-a gătit-o colegul de apartament, cândva, anul trecut, într-o seară în care mi-era absolut lehamite să mă apuc să pregătesc cina. I-am redus din smântâni și-altele și-am făcut și eu o variantă clean, ceva mai curățică, demnă de un om ce-și pierde sâmbetele la sală și nu vrea să recupereze duminicile, acasă.
Și-am folosit:
- 300 grame somon file
- 2 cartofi
- 3 tulpini de țelină Apio
- 1 ceapă galbenă
- o legătură de mărar
- sare
- piper
- fulgi de chilli
- o lingură ulei de măsline
Am tocat ceapa peștișori și-am călit-o 4-5 minute, într-o oală de supă, în puțin ulei de măsline. Cât timp ceapa mi se înmuia bine, am curățat și tăiat în cuburi cartofii și-am tocat și țelina apio în cubulețe. După alea 5 minute, am adăugat restul de legume în oală și le-am acoperit cu apă și le-am lăsat să fiarbă, pe foc mediu, pentru aproximativ 20 de minute.
În răstimpul ăsta am adăugat condimentele mele de bază – sare, piper și fulgi de chili – și puțin mărar tocat. După ce-au fiert aproape integral legumele, am adăugat și bucățile de somon file. N-am avut somon proaspăt și n-a fost cea mai brează alegere căci n-a fost pe-atât de aromat pe cât mă așteptam, dar nu e niciun capăt de lume. Cu somonul adăugat, am mai fiert supa vreme de 5-6 minute și apoi am stins focul.
Am servit-o fierbinte cu și mai mult mărar tocat deasupra. Asta ca să nu vă las să uitați că mărarul e iarba mea preferată și că în mâncărurile în care merge de minune – merge pus cu pumnul.
Am avut supa asta vreme de 4-5 porții de-adult înfometat și costul ei a fost undeva sub 15 lei. Score!
♥ ♥ ♥ & e mijloc de ianuarie și eu încă mănânc bun și ieftin,
La supă de somon nu m-aş fi gândit vreodată…foarte interesant.
Cineva mi-a spus cândva că devii bucătar cu adevărat când încetezi să imiți și creezi ceva ce-ți coace mintea. Iar în cazul supei de somon, ideea a fost a colegului de cameră. Aș vrea să take credit for it. 😛
Sincere felicitări lui pentru idee! *dă din cap admirativ*
Dar ştim amândoi că şi tu ai tot felul de idei în minte când vine vorba de combinaţii de ingrediente şi preparate neobişnuite 😀 keep going!