Nu știu dacă v-am mai povestit ori ba despre pasa noastră cu mâncat curcan. Pulpe, piept, carne tocată, s-au petrecut multe de-astea pe la noi pe-acasă după ce colegul de apartament a zis să mai experimentăm și cu alte înaripate.
Iar mama a auzit și ea că mi-e greu (a se citi lene) să îmi găsesc un provider bun de curcan și mi-a umplut congelatorul cu carne de curcan. Și, pe principiul degeaba-i dai mâncătorului de porc o înaripată pe mâini, căci tot ca pe porc o va găti, am preparat zilele trecute medalion de curcan într-un sos bun de ciuperci, exact precum aș fi făcut-o și cu niște cotlete frumos marinate. Și rezultatul a fost surprinzător de porc, ăăă, bun.
De ce ai nevoie ca să saturi doritori de porc care primesc totuși curcan:
- 7-8 medalioane de curcan
- 500 grame de ciuperci champignon, tăiate felii
- 2 cepe mari, tăiate julienn
- 3 căței de usturoi, tocați mărunt
- 4 linguri de smântână
- un cubuleț de unt
- 4-5 linguri ulei de măsline
- 400 ml supă vită
- 150 grame făină + încă 3-4 linguri de făină, separate
- sare, piper, cimbru, maghiran, praf de usturoi și fulgi de chilli
Cum se prepară curcanul ca să satisfacă și mâncătorii de porc:
Întâi mi-am amestecat făina cu amestecul de condimente, încercând din greu să pun acolo chestii mai potrivite curcanului și nu porcului. Maghiran și cimbru uscat, rozmarin chiar, dacă ai, praf de usturoi, mulți fulgi de chilli sau paprika și, evident, sare și piper. Mi-am luat apoi medalioanele de curcan, le-am tăvălit prin amestecul de făină și le-am prăjit în câteva linguri de ulei de măsline, cât să se rumenească bine și să am garanția că-s cel puțin pe trei-sfert gătite integral. Am scos curcanul din tigaie și l-am lăsat să se odihnească pe-o farfurie acoperită cu șervețele de hârtie, cât să mai absoarbă din uleiul adunat la prăjire.
În aceeași tigaie am trecut apoi la preparat sosul, profitând de toate condimentele și sucurile bune lăsate de curcan acolo. Am pus la topit untul și-am sotat apoi ceapa și ciupercile până când s-au înmuiat bine, iar ceapa a devenit translucidă, totul pe foc mediu. Am adăugat apoi usturoiul, am incorporat cele 3-4 linguri de făină, am adăugat supa de vită și, în final, smântâna. După vreo 5-7 minute, cât sosul s-a îngroșat și mi-am adus aminte să-l și condimentez ca să aibă-un Dumnezeu și-un gust de porc, am readus medalioanele de curcan în tigaie și le-am lăsat să se mai gătească pentru un sfert de oră, la foc mic.
Jur solemn cu mâna pe cele 3 cutii de bacon din frigider că mi-a ieșit fraged și aromat curcanul încât nici n-am respirat corect până-am terminat tot din farfurie și-am lins tot sosul. Cu degetul, foarte posibil.
Lemme know tu cum îți prepari curcanul și dacă astă rețetă te îndeamnă să poftești la înaripata în cauză.
♥ ♥ ♥
Mie îmi pare destul de complicată reţeta asta, dar am nişte medalion de curcan în frigider şi mă cam bate gândul să o încerc. Am salvat-o şi mă pregătesc sufleteşte de ea.
Hai că nu e deloc dificilă. E a one pot wonder. Sigur o să-ți iasă. Și dacă-ți place curcanul și dacă-ți plac ciupercile, its gonna be your thing. ^_^
I like ‘em both! Ciupercile sunt mai tricky, pentru că pot avea efecte secundare nedorite, dar cred că, gătite în felul ăsta, vor fi just fine. Deci am stabilit, o fac şi pe asta! ^_^
Recunosc, fac de mult paste cu ciuperci și medalion de curcan fript pe grătar și câteodată (când ne plictisim de roșii) folosesc smântână, însă rețeta aceasta e excelentă. Un singur amendament am avut eu și n-am greșit : întotdeauna peste ciuperci torn sos de soia. Știu că nu se împacă bine cu smântâna, dar dacă-ți place și te obișnuiești cu el, e greu să-l scoți. Chiar și așa, cum gusturile nu se discută, a ieșit fain, drept pentru care mulțumesc frumos pentru rețetă !
Sos de soia, am să țin minte. Mulțumesc, Vasile.