Pe fotografia atașată am scris brioșă în loc de brioșe. Pentru că întâmplarea a făcut ca doar o brioșă din cele două ture să o pot gusta. Celelalte două duzini, căci mi-am corectat și pluralul cuvântului duzină după ce mi-am anunțat fericirile pe Facebook, s-au dus la o colegă care a avut suficientă încredere în acest blog și-n mine încât să îmi ceară așa ceva pentru ziua iubitului ei.
Long story short, ea mi-a cerut brioșe, eu am întrebat cu ce, am convenit la ciocolată, restul lumii a căzut la pace după această decizie unanimă, eu le-am făcut, ea le-a mai și plătit, bune se pare c-au fost că altfel nu mai povesteam. Și după ce le-am făcut și le-am livrat în niște cutii improvizate pentru patiserie, dar potrivite pentru veselă (de la Ikea!), m-am gândit că n-am postat niciodată rețeta ce-o urmez eu de-obicei când fac brioșe cu ciocolată. La fel cum mi-am adus aminte că nici cele cu dulceață sau Nutella n-au ajuns pe blog în veci, dar ascensiunea mea spre un blog totalitarist de tip brioșă nu poate avea loc chiar peste noapte, deci toate la timpul revelațiilor lor.
De ce-ai nevoie pentru 12 brioșe cu ciocolată:
- 130 grame făină
- 160 grame zahăr
- 100 grame cacao
- 1 linguriță praf de copt și jumătate de linguriță de bicarbonat
- o linguriță de ness și jumătate de linguriță de sare
- un ou
- 8 linguri de lapte
- 4 linguri de ulei
- esență de migdale / vanilie
- 8 linguri de apă fierbinte
Cum se prepară brioșele:
180 grade Celsius la cuptor, tavă de brioșe, hârtiuțe de brioșe. Gata? Să amestecăm chestii.
Pui într-un castron făina, zahărul, cacaua, sarea, ness-ul, praful de copt și bicarbonatul și le-amesteci ușor, cât să facă cunoștință între ele. Ulterior adaugi ingredientele umede – laptele, uleiul, oul și esența aleasă, amestecând bine cu mixerul după fiecare dintre ele. Ai și apa fierbinte la îndemână în cazul în care aluatul nu a ajuns la consistența dorită, un soi de aluat mai gros decât cel de clătite, bine aerat.
Ești gata să îți distribui aluatul în tava de brioșe, umplând formele în proporție de 3/4. Brioșele le lași la cuptor pentru 12-15 minute, până când au crescut frumos și trec și de testul scobitorii. În mod ironic, în plină bucătărie încinsă și împroșcată cu făină, eu nu mi-am găsit scobitorile și am trecut la the next best thing – spaghete.
Am lăsat brioșele să se răcească și m-am gândit să le fac și-o cremă de unt, un pas pe care nu-l fac în mod obișnuit la brioșele ce le îngurgităm acasă. Și-am folosit pentru ea 100 grame de unt, 200 grame de zahăr pudră, puțină esență de vanilie și două linguri de lapte. Untul l-am bătut singur la mixer pentru circa 3 minute, cât a devenit pufos și foarte cremos și-apoi am încorporat încet-încet zahărul pudră. Am adăugat și esența de vanilie, nu prea multă, și-n cele din urmă am ajustat cu puțin lapte, cât să aduc crema la consistența ce-o doream. Și-am decorat brioșele cică freestyle, unii ar spune-o mai urât – cu picioarele. Dar promit că am folosit doar cuțitul de unt.
Ambiție am avut, experiență – nu prea. Cumva mi-am dus task-ul la bun sfârșit, am predat și brioșele în integritatea lor, deși mai că-mi dărâma vântul improvizația și, tot cumva, am ajuns să mai încasez o astfel de cerere. Alte brioșe – o tură cu ciocolată și-o alta cu migdale – vor fi livrate soon enough unor altor sărbătoriți care sunt dispuși iar să se lase pe mâna mea.
Vom trăi și vom vedea, în special cei care nu ne înecăm cu brioșele mele, right? Dar până atunci, toate plecăciunile mele consumatorilor de acest blog care cumva m-au adus în punctul ăsta. You are awesome and you make me wanna be awesome too.
♥ ♥ ♥