Blogul meu a plecat ca un pass-temps pentru zilele ploioase și a devenit pe nesimțite ceva mai mult pentru mine. Un proiect de care mă ocup cu mult drag, care mă ajută să am ceva mai multe zile bune per lună și care m-a ajutat cumva să mă cizelez dintr-o persoană haotică într-o persoană mai puțin haotică.
Și Jo de la Tăiețel m-a ajutat să fac ceva mai mult cu el. Mi-a propus să contribui ușor la un material pe care-l semna în numărul de vară din Esquire. Și câtă încântare mi-a adus și-n ziua aia, când mi-a scris pe grabă pe chat spunându-mi că stă prost cu netul or semnalul, și ieri, când am pus mâna pe revistă și ne-am zărit acolo. Laura și Gătesc Mereu Aici în revistă, pagina 22, true story. Un moment propice ca să-l menționez și pe Daniel, my IT person, care stă și bibilește la partea tehnică a blogului 24 din 24. Sau în fiecare moment în care mi se năzare că vreau feed de Instagram sau buton de imprimat rețetele. This one has your fingerprints all over it! 🙂
A fost un mic insert în care eu am propus câteva chestii pe care să le pună la grătar bărbatul Esquire , propuneri pe care le-am scos în cele 12 minute de mers cu metroul către locul de muncă. Jo s-a arătat mulțumită, eu și mai și, i-au plăcut ideile mele și uite-așa vă spun povestea mea.
N-o fi mare brânză pentru mulți. Dar mie-mi ajunge bucuria adunată din a ne vedea în paginile Esquire, pe mine și pe mister blog, ca să funcționez la capacitate maximă câteva zile bune.
Ne vedem în curând cu ceva bun căci acum trebuie să încep încă una din acele zile bune. 🙂
