să ne fie clar: împlinesc patru ani de București în câteva luni, dar de fiecare dată când mă întorc de acasă, de la Timișoara, vin încărcată cu ”bucurii” de la mama, mătușa, bunica, vecina și alte femei cu cămara plină, binevoitoare la adresa mea.
teoria asta duce la concluzia că am mereu de toate prin cămară, incluzând aici câteva conserve zdravene de pateu pe care nu le prea luăm în coarne, intimidați de cantitatea mare de produs ce-o conțin. și-așa s-a născut interpretarea mea a rețetei atotpracticată de mama în copilăria mea: budincă de pateu.
ai nevoie așa:
- o cutie mare de pateu de care-ți poftește inima – a mea a avut 300 de grame
- o cană de orez
- o ceapă mare / două mici
- două ouă
- 5 linguri de ulei de floarea-soarelui
- sare, piper, praf de usturoi
- mărar!!
am fiert orezul separat, l-am făcut pufos și nelipicios, l-am lăsat la răcit și apoi am combinat toate celelalte ingrediente în el. pateu direct din conservă, ceapa tocată suficient de mărunt, condimentele ca să aibă un dumnezeu, ouăle ca să lege totul, alături de ulei și-apoi o mână plină de mărar tocat, căci nu e momentul să fii zgârcit.
eu am un soi de formă de silicon pentru checuri, pandișpane și alte cele și mi-au ieșit două ture de budincă. deci am turnat compoziția în tăviță și-am uitat-o în cuptor vreo 40 de minute, la 180 de grade.
se mănâncă goală, uite-așa, aperitiv, dom”le, dar și cu soi de soi de antipasti, căci merge.
