cu dulcele risc de a fi etichetat ”blog de haleală”, am să transcriu, traduc și foto-documentez al meu stir fry, care nu e stir fry diferit de-al multora, dar e a mea încercarea. a mea pentru că stir fry e în fapt un fel de a găti, chinezesc la origine, și nu o rețetă și un preparat de sine, repet, un fel care presupune că totul se gătește la wok.
cum wok n-am (încă!), mi-am încercat norocul în fidela tigaie și treaba a ieșit bunicică.
păi de ce-am avut nevoie?
– cărniță, mușchi de porc în cazul meu: 500 de grame pentru patru porții, dar pe cât de carnivor este mister boyfriend chiar și el a spus că e cam multă.
– pick your veggies: de data asta m-am limitat la o ceapă și circa 350 de grame de fasole verde + magnificul usturoi, în cantitatea ”cât cuprinde”.
– pick your soooos: eu am avut sos de soia și sos de chili, căci așa zicea și rețeta.
– pick your condiments: pudră de ghimbir, fulgi de chili și nedespărțiții salt&pepper.
– extra: susan
important la stir fry este să ai toate toate ingredientele curățate&taiete&pregătite&trântite în bol înainte de a te îndrepta spre aragaz căci toate intră în rol la scurt timp unul după celălalt.
o altă treabă importantă la stir fry, dat fiind că ingredientele se cam gătesc împreună, este să fie pregătite și tăiate în bucăți asemănătoare ca mărime, să se facă uniform, corect?
în imaginea de mai sus îl avem pe ”porcule”, una dintre cărnurile care, gătite așa cum trebuie, te poate fermeca pe veci pururea.
fotografii cu mine tăind ceapa nu există pentru că intrase temporar aparatul foto la apă (a se citi lacrimi)
să trecem la treburile serioase:
1. în tigaia mea minune, în puțin ulei (eu am folosit de floarea soarelui, dar se poate folosi de orișicare, excepting cel de măsline, hai, că ăla se afumă repede) am pus usturoiul tăiat fâșiuțe cu pudra de ghimbir și fulgii de chili. pentru cine are ghimbir adevărat, să nu ezite să-l folosească. eu sunt săracă zilele astea.
2. după ce uleiul s-a aromat bine, scoatem ingredientele cu o lingură, într-un castronaș, furând și 3/4 din uleiul din tigaie. în ce rămâne, aruncăm bucățiile de porcule. – eu am comis grave erori de calcul și de la acest pas am împărțit toate ingredientele în două părți, căci erau prea multe ca să intre în pseudo-wok-ul meu.
3. porcule a rămas acolo pentru 2-3 minute, până a devenit roz-palid-maroniu, culoarea aia de semi-cooked, și-apoi l-am retras și pe el din tigaie, nu înainte să-i facem cunoștință cu sarea și piperul. urmează, pe rând, la diferență de 1 minut, fasolea, ceapa și uleiul aromat cu usturoi și chili. oh, doamne, și susan, după gust, adică mult. (bine că l-am zărit în fotografie căci uitam se el!)
4. după ce toate cele de mai sus s-au înmuiat și încep să se gătească, porcule revine în scenă. acum e momentul să punem și sosul de soia și cel de chili, după gustul fiecăruia.
5. suntem cam gata. eu, dacă aș fi avut timp, între nu-uita-să-pornești-hota-că-faci-fum și între fă-fotografii-la-fiecare-pas, aș fi gustat mai bine chestiunea asta și aș mai fi sărat-o puțin, dar s-a putut face lejer și la final.
ok, cam asta e, nu e greu deloc, iar toată treaba este chiar bună și, chiar dacă pare lungă toată povestea mea, nu este o rețetă care durează mult. ah, și, la final, am servit totul lângă egg noddles. atât, gata. 🙂
bonne apetit!