să spunem că nu am mare istorie cu mister boyfriend, cu puțin noroc vom ”împlini” un an jumate de ”iubire nărăvașă” în luna martie, așa că aș putea spune că încă sunt în faza în care vreau să-l impresionez.
dar aseară nu mi-a reușit. stăteam la povești, unul din acele momente în care am spus să închidem gadegturile și să spend quality time împreună. când deodată mă alertează că ceva se scurge din nasul lui. ????
fug, aprind becu, văd și leșin.
nu, glumesc, aia e varianta fast-forward. l-am zărit cu o dâră lungă pe sânge pe mână, cu care s-a șters în stilul ”am muci apoși, alte două dâre deja ajunse pe tricou și câteva pete de sânge pe frunte. serios???
da, era serios. și mi-a revenit acea stare de leșin pe care o invoc cu seriozitate când văd sânge. dar el avea nevoie de mine, s-aduc oareșce șervețel, hârtie igienică, blănița câinelui, ceva ajutor absorbant.
am fugit, mi-aduc aminte în slow motion, cu picioarele goale, prin casă și m-am întors îndată cu trei nuanțe mai palidă la față.
momentul a trecut, sângele s-a șters, eu m-am întins.
a doua zi, el către mine: bine că știu c-atunci când voi avea nevoie de ajutor, să apelez singur 112.
Naşpa. De amândoi. Ok, ştiu că în privinţa asta mă cam moşteneşti, dar Dani,,,,, ce are?
sper că nimic. e prima dată când i se întâmplă așa.