ultima zi, să-i zic așa, nici azi, nici ieri, undeva la mijloc, doar orele în care am fost trează, a fost intensă, cumva. mi-a rămas un os de pește în gât, un osișor, un osuleț, mic dar ofensiv, care m-a adus în pragul disperării. adică am încercat să-l mut, să-l topesc, să-l tușesc, să-i cânt,…