În ultimele două-trei zile, dovleacul spaghetti (spaghetti squash) și-a făcut loc în toate locșoarele în care întorceam capul: rețete, recomandări, social media. Și cum sunt mereu interesată să pregătesc ceva nou și cum nu pot refuza nicio rețetă de toamnă, I had to.
Am văzut repejor că Andreea de la Taste Bazaar și-a făcut cumpărăturile la Carrefour și-am fugit pe urmele ei: am cules un dovleac spaghetti dintre toți dovlecii, sperând tare că am ales soiul care trebuie. Am fugit cu el acasă, din Obor până-n Berceni, și-am trecut la documentare.
Îi știam numele și renumele – de dovleac care se deșiră frumos sub formă de spaghete – dar habar nu-aveam cum se gătește. Am aflat una-alta și de la Monica de la Foodie Family ce-ar trebui să-i fac, dar am vrut să merg la sigur. Două-trei site-uri mai târziu mi-am zis cât de rău poate fi și-am trecut la treabă. Nu-am să spun c-am descoperit absolutul și nici c-ar fi ceva greu de făcut, dar la mine a funcționat ca uns și-am obținut niște spaghetti lungi și simpatice tare și pe placul lui Thomas.
Pasul 1. Am spălat dovleacul pe de-a întregul, să previn transferul murdăriei de pe el pe pulpă.
Pasul 2. Am secționat dovleacul în două, pe lungime.
Pasul 3. Am curățat bărcuțele de dovleac de semințe cu ajutorul unei linguri.
Pasul 4. Am încins cuptorul la 200 de grade.
Pasul 5. Am ales o tavă unde-am pus bărcuțele de dovleac cu fața în jos.
Pasul 6. Am turnat apă în tavă de-un deget înălțime. Apa va fierbe, se va transforma în abur și va găti dovleacul și în interior.
Pasul 7. L-am lăsat la copt pentru 40 de minute și-apoi am scos dovleacul la răcit.
Pasul 8. Pe când s-a răcit, am folosit o furculiță ca să scot pulpa dovleacului. S-a desprins tare ușor de coajă, sub formă de, evident, spaghete. Cele mai sănătoase spaghete ever.
Și-n cele din urmă am trecut la a le prepara cum am tot auzit că îmi recomandau prietenii: cu puțină miere, puțin sirop de cocos, o lingură de zahăr Muscavado, o linguriță de scorțișoară și caju proaspăt prăjit. Și-a ieșit unul din deserturile alea calde și bogate de toamnă, aromat și nu prea dulce.
Îmi vine să-l compar cu tăițeii ăia cu mac ai bunicii mele, dar clar nu-s aceeași chestie. Însă sunt la fel de gustoși și ușor de făcut. Și au atâta promisiune de homey încât n-aveam cum să nu jump on the bandwagon.
♥ ♥ ♥ & promite-mi că vei încearca de fiecare dată când se ivește ocazia ceva nou,
