Bună, sunt Laura și sunt de meserie om de-al scrisului. Scriu zilnic de plăcere, de datorie, de nevoie și de urgență. Scriu din taste, scriu în minte, scriu în imagini, scriu de drag, scriu cu penița, pixul albastru cu gel sau scriu tactil. Scriu și-aici pe blog de aproape 4 ani de zile, dar câteodată mă apucă ura de artă și nu mai scriu cu drag, ci scriu după ce mă pișc singură de cot și mă fac o ticăloasă în oglindă.
Și pentru că m-am săturat de Laura aia din oglindă ce se strâmbă la mine ca și cum n-am împărți același trup. M-am săturat de ifose și writer’s block circa 2017. M-am săturat să fac notițe mentale zicându-mi că încă mă pot baza pe creierul meu de douășnouă de ani. Să cred că încă pot scrie de vacanța de-acum trei ani. Să mă încred în amintiri, rețete fără cantități, fotografii fără legendă, noutatea unui eveniment care nu mai e deloc nou.
Așa că mă pun singură la treabă. Vreau să-mi umplu deja plina lună septembrie. Mi-am propus să urc zi de zi, timp de 30 de zile, câte-un material scris. O idee. O poveste. O rețetă. O impresie. Să dau voce celor ce rămân nespuse. E ceva între o provocare și o inspirație, ceva între util și plăcut, ceva între forțat și nativ.
Am să revin zilnic aici ca un ghimpe-n promisiune și o să-mi testez limitele limitate, o să forțez nota, o să devin și mai apropiată de cafelele mele, de ticurile mele de scris, o să insist pe ei bine, o să forțez și metafore și-o să scriu până când septembrie o să-și dea în pântec.
♥ ♥ ♥ & azi e întâi septembrie,
You go girl! Eu m-am lenevit tare, dar dintr-o experiență anterioară, îți zic că-ți va face mult bine treaba asta.
Ha. Promit. Nu-i that easy, dar let’s do this. 🙂