Mișcări și sunete preferate din bucătărie

Bucătăria e o sursă vie pentru simțuri. Bucătăria se gustă, se miroase, se ascultă și se simte. E o sursă de inspirație. Recunosc, e locul unde simt câteodată frustrarea, dar și locul unde de cele mai multe ori călesc la foc mare aceste so-called-frustrări.

E locul unde creez nu cu pensule (ok, poate, când și când!), nu cu aparatul foto, nu cu tastatură, ci cu singurul meu cuțit de bucătar, cu un tocător de lemn de tare proastă calitate luat din piață, din Berceni, cu o tigaie luată de mama cu foarte puțini bani, dar și cu o alta uber profi, de oțel carbon. Cu cea mai bună presă de usturoi pe care-am pus mâna vreodată, cu un beagle lipit de picioare, cu ceapă de la țară, cu un aragaz ale cărui butoane se încing prea repede pentru că sunt situate prea aproape de flacără, cu o hotă pe care uit mereu s-o aprind, cu vopseaua albastră care se ia mereu pe hainele musafirilor, cu bune și cu rele, dar în mare parte cu bune. 

Pâine proaspătă. Cuțit. Firmituri crocante. E printre cele mai magice sunete, aproape la fel de magic ca atunci când pâinea aia proaspătă o rupi cu mâinile goale. E cumva asociat cu copilăria, cu multele sandwichuri ce le primeam la școală. Și cu celelalte sandwichuri clandestine ce le consumam singură, noaptea târziu, conținând doar pâine, unt și sare.

Mărar. Tocător. Cuțitul meu de încredere. Să toc mărar este o experiență full senzorială. E o mișcare rapidă care-mi rezultă în miros pregnant de mărar proaspăt și mii de firicele verzi. Și-apoi se întâmplă sosuri cremoase și tartine cu brânză de capră și mărarul ăsta e-n rolul principal cu muzică de-aia impresionantă la casting.

Diverse sfârâituri, dar mai ales cele marca ulei încins. Să recunoaștem, chestiile deep fried sunt făcute să fie adorate și în secret consumate. Asta mai ales după ce-ai împlinit 25 de ani. Dar cum e atunci când pui inele de ceapă în ulei încins? Sau cârnați? Sau fileuri de pui? Mușchi de porc? Ok, aproximativ orice e bun deep fried, iar sunetul ce-l fac la contactul cu uleiul este doar preludiul.

Unt topit. Pensulă. Uns. Nu știu voi, dar eu ador să pictez în bucătărie. Îmi place să-mi folosesc pensulele de silicon și să îmbăiez în unt chestii, fie că e pui ori doar niște felii de toast. Pe-același principiu, îmi place să ung cu ou chestiile gen plăcinte și aluaturi înainte de a le da la cuptor. E artistic. E măreț. Și, well, la final, iese crispy și superb.

Supe creme. Bolborosit. Oh, deja simt că mă fac de râs, dar mie-mi plac supele cremă în ultimul lor stadiu pe foc. Atunci când, după ce le-ai dat în blender, le mai întorci în oală, pe foc, pentru ultimele câteva minute, cât să mai dea un clocot mic. Atunci când sunt atât de groase încât bolborosesc ca niște mici vulcani noroioși. Nu-mi place când îmi și sare cremă-ncinsă pe brațe, dar asta-i altă treabă.

♥ ♥ ♥ & enjoy every second in the kitchen,